joi, 29 martie 2018

Job sau familie?

Ieri vorbeam cu un prieten căruia îi ziceam că mă flatează, pentru că îmi spunea că nu e la îndemâna oricui să aibă vreo 300 de oameni în subordine.
N-am vrut niciodată să par altceva sau altcineva decât ceea ce sunt, așa că ce voi spune în continuare nu e o încercare de a-mi promova imaginea (că-s mulțumită cu ea și cu mine), ci doar modul în care gândesc și acționez eu: nu mai consider demult că am X oameni în subordine, cred cu tărie că am colegi, uneori prieteni, de care răspund, cu care fac chestii mișto, cu care mă cert, mă împac, râd și plâng.
Într-adevăr, am spus-o de multe ori, și o voi mai spune, cel mai greu lucru în jobul meu este să lucrezi cu oamenii. Pentru că suntem atât de diferiți, pentru că toți avem toane, emoții, pretenții, probleme...și e și mai greu, (nu, e imposibil), să mulțumești simultan 2 oameni, apoi câteva sute...dar dacă nu obosești să explici asta de câte mii de ori e nevoie, dacă ai un pic de disponibiltate să vezi și să arăți omul din spatele funcției (că o fi ea sus sau jos), atunci e la îndemână. Și dacă-ți place ce faci, dacă dimineața te trezești și nu înjuri în gând soarta nenorocită care te trimite iar la muncă 😁, atunci e și mai la îndemână.
Când eram încă în liceu, cineva mi-a spus că va sosi momentul în care va trebui să aleg: carieră sau familie. Mult timp am trăit cu teama asta. Îmi doream un job fain, care să mă provoace și care să-mi asigure și confortul material cu care, fiind un copil foarte alintat, am fost obișnuită până să mă desprind de ai mei, dar îmi doream și să am cu cine împărți satisfacțiile și necazurile de care aș fi avut parte la jobul mult visat.
Știu că sună a clișeu, însă uneori clișeele ascund realități: dacă îți dorești ceva mult, mult de tot, atunci ceva-ul ăla se va întâmpla. E divinitate,  încăpățânare, trudă, speranță, dorință. Secretul e cum le dozezi, pe ultimele 4. 😉

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Gripă

Hei, dragilor! O mai fi vreun român slobod sau îs toți grămadă la "Matei Balș", la mă-sa și la tac-su, să se testeze?... Da' ...