Prieteni vechi și noi

Una din "maximele" de pe FB 😁 spune că prietenii sunt persoanele alea care, după ce nu se întâlnesc o bună perioadă de timp, în momentul revederii se comportă ca și cum s-ar fi văzut, de fapt, în urmă cu doar câteva minute. Sau, whatever, ceva de genul.
Da, cred că și asta poate fi o definiție a prieteniei. După multe "prietenii" trecute ca trenul prin gară (sau chiar haltă) îmi dau seama că prietenii sunt oamenii ăia cu care mai poți fi copil, de care viața te-a despărțit fizic, de care îți spui de multe ori că o să-ți faci timp doar ca să vezi dacă sunt bine (și de prea puține ori mergi cu intenția până la capăt...). Da, sunt cei cu care, de cele mai multe ori, te vezi atât de rar, dar cu care poți fi tu; în fața cărora sufletul tău nu poartă mască; cei pentru care ești prieten și atât (pentru care nu contează nici poziția socială, nici o funcție, nici niște haine de firmă,  nici dacă ești gras sau slab...și lista poate continua).
Însă prieteni mai înseamnă și oamenii ăia mișto pe care, deși îi cunoști de puțină vreme, se lipesc de sufletul tău. Pentru că, din nou, cu ei poți fi tu. În toate ipostazele tale: copilul răsfățat, adultul cu probleme, cu nervi, cu bucurii, cu tristeți.
Prieten? E cel cu care te găsești vorbind nimicuri așa...pe nepusă-masă, și ți se pare atât de natural. E cel pe care îl simți lângă tine, chiar dacă e al naibii de departe.
Să fiți bine, prietenii mei dragi, de-atunci și de-acum.