Socializare

Când te poziționezi la câțiva centimetri de mine (prea puțini, ținând cont de faptul că io-s și claustrofoabă și agorafoabă, și oleacă sarită de pe traseu și de tot, zic eu, măritată) și rânjești, complet tâmp, fasolea, ca un băiețel fâstâcit în primele zile de grădiniță, eu ce-ar trebui să cred? Că vrei să mă tăvălești pervers atunci și acolo? Că dacă-i așa, du-te "baby" tare, că, pe lângă cele enumerate anterior, io-s capră bătrână, nu-mi mai plac băiețeii. Parol! Doar al meu din dotare, pe care îmi consum oricum toate instinctele materne. Deci n-o să te mângâi drăgăstos pe cap, ba dimpotrivă. Dacă mă prinzi într-o pasă proastă, s-ar putea să te "scarmăn" moldovenește, de să-ți meargă fulgii. Ce draq, faci alpinism utilitar de te sui așa pe mine??..
Sau mi s-a dus buhul că-s nebună de legat, nu se știe niciodată când începe criza, nici cât ține nici ce urmări ar putea să aibă? Ai auzit bine, să știi! Socializarea nu-i punctul meu forte. Mai ales când îmi invadezi din "țeavă" spațiul meu intim, de la a doua întâlnire. Să mor, aud și fără să-mi bagi limba în ureche, de văzut nu prea văd dar nu pierd nimic, în ceea ce te privește, deci păstrează distanța regulamentară, că se lasă cu puncte de penalizare!