"Am zis la piele"

P'asta n-o știam (dar revin să vă explic, dacă nu uit). Dar o știau Florin, Dan și Costel, băieții mei de ședință. Nu știți ce sunt ăia? Haideți, că v-am mai povestit... sunt colegii și prietenii cărora le fac onoarea să îi însoțesc pe drumul de la Buzău la capitală (futu-i mama ei, app, că o oră am stat pe loc în trafic... dor îmi mai era... 😤), cam o dată la două luni, că ce-i prea mult e destul și apoi se obișnuiesc... 😃 Florin săracul e nou venit în gașcă... tot trag cu coada ochiului la el... nu pare șocat tare așa... cred că-i și el vreun pui de extraterestru drogat, că rămâne impasibil la trecerile mele bruște de la râs la plâns, de la sudalme moldovenești la incantații fierbinți... Nici măcar nu tresare când din senin se-aude câte-un vaiet pre(a)lung "Vreau acasăăă!!!!!!" sau câte-un urlet de fiară și sălbatică și turbată "În PLM!... ". Pe punctele de suspensie merge orice... că NIMIC nu-mi convine în dimineața asta! Și oricum Dan s-a scăpat și a zis încă de ieri că o fată au... Adică... plm de fată! 😅 Merit și eu să fiu cireașa de pe tort... sau bomboana de pe colivă, din punctul lor de vedere... 😉 Așa că în mofturi i-am ținut. NUMAI în mofturi! 😃 Norocul lor că ședințele noastre durează 2.000 de ore, deci nu prea am avut timp să mă ocup cum se cuvine de ei. Și până la urmă... mă uit și acum la ei și nu par a fi chinuiți. Ba dimpotrivă. Cred că e chiar fun să-ți țipe una, după 10 ore de dezbateri, că vrea și ea să meargă în magazin să ia CEVA, dar trebuie să meargă întâi până la farmacie să ia ALTCEVA, deci... "Plm!!! Nu mai fiți așa îndărătnici și așteptați-mă dracului că mă ia capul și fac urât! Da! Mai urât de atât!". Csf... ncsf... m-au așteptat... doar că am uitat eu unde i-am lăsat... De fapt i-am uitat și gata. Am tirat-o din drogherie precum glonțul din pușcă... mă grăbeam să ajung la hotel (btw, habar n-aveam la care, că s-a ocupat Costel de rezervări). Acum sigur că în momentul în care aș fi ajuns în parcare și aș fi văzut multe-multe mașini la fel, cu numere la fel... dintre care niciuna a mea, mi-aș fi amintit de ei și m-aș fi întors să-i caut și să-i cert. N-a fost nevoie (să-i caut) că m-au strigat dânșii. Le-a părut rău după aia... 😅 Că m-a luat nevoia de organizare. Combinată cu somn și foame... a fost ceva frumos... "De unde plm să mai știu eu ce voiam să cumpăr dacă m-ați alergat pe aici și m-ați bulversat?!? Haideți dracului să ne "gazăm" că mi-e foame!!! Cât facem până la hotel??!! Cum să nu știți, n-aveți Waze pe telefon?!? Pfff... v-am adus la București..."
Nu știu dacă ați remarcat, dar ziua de ieri a avut un cuvânt de bază. De fapt un acronim. Asta așa, ca o paranteză... Că... "Plm!!! Cum naiba să ne lăsăm bagajele și să plecăm la masă?!? Da' nu ne pudrăm și noi nasul jumate de ora?!? Băi! 30 de minute am zis!"
Vi se pare cumva că sunt stresantă? Probabil că doar vi se pare. Că băieții ieri erau foarte amuzați când, după ce am înfulecat repede, am bătut din toate membrele că ÎNTÂI ieșim să fumăm și apoi ne întoarcem să ne cumpărăm apiță... și când am văzut eu că ne îndreptăm vertiginos către ușă i-am întrebat inocentă: "Da' unde plm mergem??!! Că mie mi-e sete și n-am carbogazoasă în cameră".
Și asta a fost doar o mică-mică parte... Că azi sunt obo și n-am poftă să detaliez. Și mi s-au aburit și lentilele în ochii din cap și mi-am turnat niște picături peste ele și de asta... 😉😉😉