Pe drumurile patriei

Dragilor, Safta călăreața is back! Eu și CU Arnold. 😂 Zilele astea am călărit prin țară cu Carfurina mea plină de personalitate, că de când am dezghețat-o nu a mai fost a dracu' cu mine. Ba dimpotrivă, s-a făcut grijulie. Mi-a zis să opresc la o cafea că-s obosită (era din cauza de la ceață 😅, dar nu și-a dat ea seama, că are vederea mai bună ca a mea) și să închid geamul că... ceva cu aerodinamica... nu procesez eu din astea, dar am ascultat-o ca să nu mă tragă curentul. Dar nu despre asta voiam să vă vorbesc. Că în goana mea prin țară nu am făcut nimic ieșit din comun. În afară de faptul că mă ustură ochii și acum de atâta alb și atâta forțare ca să bat la 3 metri în față, și că am constatat cu oareșcare încântare (pe principiul să moară și capra vecinului 😃) că Adjudul a surclasat Buzăul la numărul de gropi (ceea ce, credeți-mă, e mare lucru), și că Bacăul are cel mai bine pus la punct sistem de canalizare din toată patria (adică le fiecare metru hop, câte-un canal), și că zăpadă pe câmp, ploaie de sus și ceață deasă de peste tot egal nervi la mine în cap... nu am noutăți. 😉 A, ba da! Mai am ceva: după vreo 450 de kilometri pe parcursul cărora mi-am transportat colegii în condiții de siguranță, probabil că mirosul de acasă m-a făcut să nu mai răspund de faptele și vorbele mele. Părintelui i-am zis să sară din mașină din mers la Râmnic, pen'că mă grăbesc... am oră de intrat în casă. 😃 Săracul cred că era în stare s-o facă... noroc cu ceilalți care-s mai tupeiști 😂 și au insistat să trag puuuțin pe dreapta. Oricum, a rămas dator. Pe Pitica am debarcat-o la mine în fața blocului, că nesimțită cum sunt mi-a fost lene să fac un ocol de 500 de metri, să i-o dau în primire lui bărbac'su la domiciliul comun. Floarea a scăpat ieftin: n-am certat-o, n-am cărat-o după mine să vadă cum mă cert cu vecina bipolară de la 1, care are o plăcere perversă să-mi fute mie nervii obosiți... Doar Golanu era să fie... să nu mai fie 100% funcțional. Că v-am zis, mă grăbeam. Așa că imediat ce a coborât împreună cu Flo în curte, eu am și împins maneta aia dintre scaune către R, în timp ce cu dreptul apăsam ușor (Slavă Domnului!!!!) pedala aferentă. Ce m-am bucurat atunci că i-am dat Carfurinei cu spirt pe la senzori... Și că are gura mare... Și că frânează când i se pare ei ceva... Că uneori NU i se pare. Că în timp ce eu o-ntrebam pe Pitica "Ce plm are asta de behăie iar, că n-am nimic în spate...", și aia mică îmi răspundea cu o voce gâtuită "E Golanu la portbagaj...", drăguța de dânsa s-a oprit, care-i ea mai deșteaptă și mai simțită ca mine, așa cum v-am m-ai spus și nu m-am răzgândit... N-am tras decât cu coada ochiului la Flori, am văzut-o impasibilă, deci nu se întâmplase nimic iremediabil, așa că am dus-o ușor în D și dusă am fost și eu...
Și despre respect și vecina de la 1, pentru care nutresc o deosebită considerație, o să vă povestesc ulterior, că o fi și mâine o zi... 😉