La sală

Bună dimi!!! Dragilor, v-am spus că merg la sală? 😂😂😂 Legătura cu poza este destul de evidentă, după părerea mea. Doar că am înlocuit paharul cu sticla de apă de izvor, că n-avem voie în incintă cu lichide inflamabile. 😅
Băi... e ca în filmele cu proști. Eu și un prieten la fel de puturos ca mine, după vreo 3 ani în care ne-am jurat pe roșu, pe cravata de pionier din cutia cu amintiri din pod de la mamaie, în care ne-am adresat reciproc injurii care nu pot fi reproduse, dar folosite în scop motivațional, am făcut-o și pe-asta. Ne-am luat inima în dinți, o butelcuță cu apiță (că traversatul străzii de la prăvălie până la locul de tortură, după o zi de muncă, poate fi extenuant și cauzator de deshidratare) și treningurile de firmă și... pe ei pe mama lor!
Dacă e să urmărim riguros firul epic, atunci trebuie să vă spun că din cauză de trafic foarte intens, lipsă de locuri de parcare și de chef, în prima zi nu am reușit să fim punctuali. Din ora alocată mișcării vreun sfert s-a scurs prestând activități conexe. Încă pe-atât ne-a luat să ne dăm ghionturi care intră primul, de zici că eram la dentist. Când aproape să ne hotărâm am avut, concomitent, aceeași revelație: mai durează vreo 10 minute să ne facem abonamentul, încă vreo 10 să ne schimbăm, și-ncă pe-atât să repetăm acțiunea la plecare... Deci wtf?!? Hai să ne luăm cartonașul de acces și revenim la o dată ulterioară, că-i păcat să nu profităm la maxim de timpul dedicat sportului. Zis și făcut! Ne-am ales cu încă un card în portofel. La vreo săptămână l-am folosit. Am pășit cu pași timizi în templul fitnessului din Buzău, am scanat dintr-o privire toată aparatura care aducea puțin cu Star Trek și ne-am aruncat flămânzi pe niște biciclete care păreau mai din lumea noastră. Eu am plâns puțin, că n-am prins una de-aia cu spătar. După o scurtă vreme de dat la pedale, cum nu simțeam mușchii umflându-se pe noi, am zis că e cazul să trecem la next level. Aparatul ăla de faci cu el tot mișcări circulare, prin împingere, decât că stai în picioare, ca să nu adormi. 😃 Am topit vreo 10 calorii întregi și ne-am mutat la bandă. Aia de se zice că-i de fugă. 😅 Eu însă nu-s credulă așa... mersul pe jos ce-are?!? Că cică ar face piciorul frumos! 😉 Aș! Eu nu știu să alerg!!! Clar îmi trebuie antrenor personal să mă învețe! L-am și identificat. Acum strâng bani și aștept să mă remarce și el pe mine. 🤣 Cred că data viitoare mă duc la prima oră, să fie mai puțină lume, și să-mi crească șansele. 🤔 Așa cum a făcut-o băiatul plin de mușchi la care m-am zgâit amuzată în timp ce icnea cu spirit de răspundere ridicând niște kilograme multe cu brațele lui alea puternice. 😂 Și care, la plecare, s-a îndreptat vertiginos către mine de-am zis că ori mă bate ori mă... 🤣 (evident că rapid am ales să iau în calcul a doua variantă, mândră că doar ce-am apărut și deja am făcut "furouri"), și mi-a explicat că dânsul e nepotul lui Nodica... Așa și?... Am întrebat eu dezamăgită. Și probabil că și puțin agasată. Vizibil. Că odată s-a fâstâcit tot, mai ales când i-am spus că nu sunt contabilă și n-o cunosc pe tanti, și-a cerut scuze și m-a lăsat cu ochii în oglinda din față, care mi-a recomandat călduros și răutăcios să trec mai des pe la sală...