Primăvară

Ce-mi mai place mie începutul de primăvară... Îmi place pe naiba... de anul trecut mi se întoarce stomacul pe dos la propriu când mă gândesc că e pe drum, dar asta-i altă poveste. 😉 Acușica e despre isteria generală cu cadouri fără cadouri pentru doamne, domnișoare și eventual domni cu orientări speciale. În sistemul de învățământ adică. 😉 Că pe plan personal focul îl mănâncă pe ăla care-o îndrăzni să nu se trezească pe întâi la miez de noapte trecute fix și să pună trandafirii în glastră, la capu' la patul la femeie, ca să aibă doamna priveliște minunată când se trezește și să-i meargă bine până pe 8, când se repetă procedura, doar că-ntre roze mai trebuie musai ascuns la vedere și ceva strălucitor, că nu degeaba îți înseninează ea zilele în restul anului. Totul se plătește, îți amintești?
Dar hai să trecem peste... până înfloresc ghioceii. 😃 Că-i ziceam cu școală, grădi și alte forme de învățământ. Bubuie grupurile de wapp (că nu mai respirăm fără să ne adunăm acolo să dezbatem) despre cât, cui, când și de ce dăm... Că de dat dăm, că-i musai! Și pe partea ailaltă ne crăcănăm pe toate canalele media despre cât de nedreaptă-i viața și cum muncim noi ca niște câini comunitari și ne privim apoi bănuții câștigați cu sudoarea frunții (că ne-a intrat și fondul de ten în ochi, nu alta) cum o iau la vale pe "atenții" consistente. 😉 Care oricun nu sunt primite... că s-a pus afiș pe poartă la intrare. Băi... eu să mor că nu condamn dascălii. Ca regulă, părerea mea, de care țin cu dinții ca un câine de luptă, e că NU ei sunt vinovați. Că de principiu nu cer, așa-i? 😉 Din experiența de fost elev și copil de profesor și actual părinte, m-aș avânta cu pieptul înainte și cu steagul găurit în mână să spun că mentalitatea noastră de rahat e buba. Așa știm noi din moși-strămoși... că suntem rupți în dos dar ne dăm deosebiți... Și profesorii își vor face treaba mai cu spirit de răspundere dacă îs cadorisiți. Și plozilor noștri le va crește, pe cale de consecință, în mod exponențial aichiul-ul. Așa că... facem necăjiții de noi eforturi... facem naiba și credite, numai să iasă bine. Și mâncăm de cur toată tagma învățătorilor, care sunt ei niște nenorociți care nu se mai satură care muncesc 4 ore pe zi și nici măcar nu ne mulțumesc pentru privilegiul de a își petrece timpul cu urmașii noștri, care mustesc de educație și bun simț! Și să-i pună sfântul decăzut să nu accepte vreodată vreun plocon... de ipocriți ce sunt ei!!! Care nu apreciază clasa proletară! 😉