duminică, 10 martie 2019

Femeia la 40 de ani

Bună dimi, dragilor! Haideți să intrăm direct în subiect, care-o fi ăla 😃, că azi e luni și n-avem timp de lălăială. 😉
Zilele trecute vorbeam cu o prietenă care-mi spunea că atunci când scrie întâi gândește, se răzgândește, revede, reia, rescrie... Normal și de bun simț. Numai că... știți că eu nu prea le am cu astea. Sunt o golancă a cărei normalitate nu se integrează în tiparele general acceptate. Nu că m-ar interesa, că mi se rupe, cum s-ar spune prin Ferentari. Așa că când (pentru noii veniți pe blog, cacofonia tâmpă e voită, îmi place s-o mai fac pe-a proasta, să mă-nțeleagă și cei care mă urmăresc din umbră, cu unghia de la degetul mic băgată-n beregată) îmi vine să scriu... eu scriu. Pe modelul "noi muncim, nu gândim", ca și cum mi-ar dicta cineva și eu doar aș tasta, că am studiat oleacă de pian când eram mică și am mobilitate în degete. 😉
Nu știu cum și de ce, însă mi-am amintit azi de zilele din liceu, când îl savuram pe Balzac, cu "Comedia (lui) umană cu tot". Mi-a plăcut mult "Femeia la 30 de ani". Și mă gândeam atunci... cum oi fi eu la vârsta aia venerabilă... Acum mă gândesc doar cum am fost. 😂 Și vorbesc de femeia la 40 de ani, că într-acolo mă îndrept vertiginos. Deocamdată sunt la 39,75... blocată însă undeva pe la 25. 😉 Și-mi place.
Mi-a fost oarecum frică de vestita criză a schimbării de prefix. Bine că nu îmi mai e. Am vrut să spun inițial că mi-au trebuit patru decenii ca să mă simt... fericită. Și liberă. Și împlinită. Dar nu-i așa. Adică... AȘA mă simt! Dar nu-i de la numărul de ani! E de la experiențele pe care le-am trăit și de la oamenii pe care i-am întâlnit. Și de la ăia de m-au lăsat c-o mare scârbă, și de la cei care m-au făcut să zâmbesc, m-au adus cu picioarele pe pământ și m-au ridicat la cer.
Așadar? Cum e femeia la 40 de bani? Exact cum vrea ea, aș zice! Pentru că nu-i mai pasă de părerea lumii. Pentru că nu trăiește cu lumea. Și cei care contează, o cunosc. Și curvă, și doamnă, și vulgară și aproape doctă 😃, și sensibilă și tăioasă, și bună și NEbună.
Femeia asta se machiază când iese din casă dacă vrea! Și o face pentru ea! Nu pentru el, nu pentru ei! Femeia asta întoarce capete prin atitudine! Pentru că se simte bine cu ea însăși! Pentru că nu mai are nevoie de validări!
Femeia asta se îmbracă așa cum îi place. Și-o doare-n... mandarină de etichete! Și se simte-n largul ei cu blugii rupți și tricoul cu mesaje amuzant-certărețe în mijlocul unei adunături de muieri isterice, împopoțonate măi-măi, din bazar, și ahtiate după Făt-Frumos de care n-au avut vreodată parte. Că nu caută p.lă, p.la o caută pe ea!
Femeia asta iubește! Și nu-i e teamă s-o spună! Femeia asta e și mândră și umilă, pentru că știe când! Femeia asta o să te țină-n brațe ca o mamă când ți-e greu și se va ascunde ca o puștoaică la pieptul tău când va fi lovită. Femeia asta cade și se ridică, încăpățânată precum Sisif!
Femeia asta va spune lucrurilor pe nume, fără teama de idei preconcepute. Femeia asta e un copil! Și copiii nu judecă!
Femeia asta nu mai are timp și chef să fie falsă, ipocrită, "drăguță". Este doar autentică. O fi bine, o fi rău... Asta e femeie la 40 de ani! 😉

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Gripă

Hei, dragilor! O mai fi vreun român slobod sau îs toți grămadă la "Matei Balș", la mă-sa și la tac-su, să se testeze?... Da' ...