N-am nimic!

Băi... oi fi eu misogină, mi-or plăcea mie bărbații la fel de mult cum iubesc și câinii (adică i-aș lua pe toți acasă, da' n-am loc), dar așa-mi vine câteodată câte-un val de feminism turbat, care mă ține trei zile ca-n poveștile cu zâne/fecioare și pulărăi care le trezesc din somn când le toarnă pe gât câte-o ciorbă fierbinte de limbă, încât sar la beregata oricărui mascul ce-mi iese în cale, că merită. 😂 Biți a plecat de-acasă. Cu treabă. A zis că se întoarce duminică. Mai pe seară, să mă găsească dormind.
Hai! Gluma-i glumă, șaga-i șagă, dar cum se poate aștepta vreun om să întrebe o femeie ce are (de-i afișează privirea tristă înspre fioros-acuzatoare, și buza de jos îi tremură vestind lacrimile ce vor urma) și dânsa să-i ofere alt răspuns decât cel prevăzut de codul nescris al comportamentului femeiesc, adică: "Nimic!" Măi dragilor!!! Muierea trebuie scărpinată și gâdilată între coarne. Și la propriu și la figurat. Că de nu, aruncă. Cu copita. Și dacă-i și oleacă mobilă, cine știe pe unde vă nimerește. 🤣 Nu contează că sunteți soți, frați, amanți, instalatori sau doctori. Nimic nu scoate mai rău din minți o doamnă, decât să nu aveți pregătite n+1 scenarii explicative pentru starea ei de disconfort psihic. Pe care să încercați (mă, da să vă străduiți!!!) să i le demontați cu cuvinte frumoase, flori proaspăt culese și îmbrățișări neanderthaliene. Atenție însă la ce variantă alegeți, că e foc! Nu-i badijonați amigdalele dacă ea nu-și dorește decât să vă ștergeți discret la guriță la vederea zâmbetului ei de înger. Și Lucifer a fost odată înger, a-propos. 😉