Copiii spun lucruri trăsnite

Neața, dragilor. O scurtă anedoctă, tare mi-s obosită în dimineața asta...
Ieri un vechi prieten și-a creștinat fetița, să-i trăiască! Ocazie de revedere, de stat la un pahar de vorbă ca între amici... Am zis vorbă?... Mă scuzați, am greșit. Doar revedere, în cel mai pur sens al cuvântului. Pentru că unde se întâlnesc trei familii cu copii relativ mici, nu-i loc de altceva. Orice tentativă de discuție a fost întreruptă la fiecare 10 secunde de strigătele noastre, ale părinților, care ne îndemnam comorile să nu arunce cu pietre, să nu se ascundă sub mesele celorlalți clienți, să nu mai alerge pe scările către bucătărie, pentru că există riscul să se aleagă cu niscaiva farfurii în creștet, să nu se ascundă nici în toalete, că și alea-s puse acolo în scopuri precise și uneori urgente... A-propos de asta, aici voiam să ajung: Tudor, flăcăul meu de 6 ani jumate (detaliu important) a zăbovit la un moment dat, după părerea mea, prea mult pe la baie și m-am dus să-l caut, cu inima puțin strânsă de emoție... Mare greșeală am făcut, pare-se, pentru că mi-a retezat-o scurt: "Mami, tu NU îmi respecți intimitatea?!?"...
No comment...