40

Neața, Mărkuleți! Știți clișeul ăla cu "vârsta-i doar un număr"?... E adevărat. Pe cuvânt! Asta e revelația mea de la 40 de ani, cu temuta schimbare de prefix. 😉 Și nu, nu-ncerc să bravez sau să mă conving pe mine că nu îmbătrânesc. 😂 Teoretic și conform "normelor" ar trebui să mă zbat într-o cât de mică depresie, garnitura crizei de la miezul vieții. Dă Doamne să fie ăsta mijlocul. 😉 Practic, sunt fericită. Pentru că mă uit înapoi și nu regret nimic, pentru că privesc înainte și pot să sper. Și să vreau. Pentru că mintea-mi nu știu câți ani are (îi las pe alții să aprecieze), dar imima mi-i tânără tare. Și plină. Și mă uit și-n jur... și văd lângă mine oameni dragi. Care-mi aduc și zâmbete și lacrimi, emoții de toate felurile, care-mi colorează viața. Care-mi spun să nu mă schimb. Asta înseamnă ceva. Mult. 😉
Dragilor, nu vă lăsați sufletul să îmbătrânească!
Haide bine pa!

3 pedale

Dragilor, ce ți-e și cu "veața" asta... te-ntoarce cum vrea ea și te face să pari inconsecvent, că-ți schimbi părerile o dată la 20 de ani... 😂 Când eram eu tânără și mi-am luat carnet de șofer(iță), la fel am zis, printre lacrimi amare. Sau sărate. Cum plm să apăs 3 pedale deodată cu doar 2 picioare??!! De hohote nu-l auzeam pe ăl' din dreapta (inevitabil era cineva acolo) repetându-mi obsesiv că NICIODATA nu se apasă tustrele concomitent!! Cică ar exista o logică... N-are rost să calci și frâna și accelerația în același timp... E na!!! De ce??!! Mi-am promis atunci că când o să-mi crească al treilea membru, o să încerc.
(...)
Mutantă n-am devenit, nici schimbare de sex nu mi-am făcut, în schimb i-a căzut mașinii o pedală, aia de te-ncurcă, dacă-i dai drumul prea repede, la netrebnica de pornire din rampă... App de asta, știți cât e de mișto să conduci o hidramată? După ce-ți fracturezi singur/ă piciorul stâng, să fii sigur/ă că nu-l mai poți mișca o perioadă? 😉 Pleci din plan (foarte) înclinat ca Air Force One când întârzie Trump la întâlnire, și lumea din jur, văzând femeie la volan, se miră și șoptește: "Moamă... ce bună-i p... prințesa!!!"...
Haide bine pa!

Sf. Ilie

Hei, dragilor! Știați că la voi a fost ieri Sf. Ilie? Zic "la voi", că la mine s-a mutat de la-nceput de an, cu tot cu tunete și cu fulgere... fwtu-te-n gură viață... Cred că m-a auzit odată, într-un moment de rătăcire, când am zis că mie-mi place furtuna. Breeee!!! Am spus-o la propriu!! Când eram tânără și pe vreme ploioasă stăteam la domiciliu să fac urmași, c-așa auzisem eu că-i datina! Acum nu mai e cazul, așa că mai du-te pe la fecioare de caută lanul cu cânepă să se tăvălească prin el, ca să-și viseze alesul, dacă n-au avut somn în noaptea de Sânziene, sau de Sf. Andrei sau când s-o mai întâmpla minuni de-astea de se transformă virginele în Nostradamus și-și văd viitorul și când se trezesc se duc la mănăstire, că-i mai bine. 😉
Matale n-ai vreun cioban rătăcit, să-l trimiți în vizită la gagică-sa, să-i ducă o bucățică de brânză proaspătă, direct de la sursă? Să o pună de-un chef în cinstea ta? Sau vreun apicultor curat la suflet și la trup, să dea iama-n albine, s-o-ncingă de-un dans cu ele, cum zice mamaie că s-ar face de ziua ta?
Hai pe bune!! Atâtea tradiții, una mai mișto ca cealaltă, și tu stai pe capul meu să mă uzi până mă fac mare?...
Haide bine pa! Du-te tare, Sfinte Ilie!!! Cu tot cu ploile tale! La anul nu mai vin la tine la bairam, să știi!

Femeie vs târfă

Neața, dragilor! Asta cam așa e, nu? O femeie adevărată poate să se transforme-n târfă. La propriu, pentru omul care-i e drag. Asta dacă nu ne ascundem pe după deget și-o facem pe-a mironosițele, alea care nu și-o trag decât în poziția misionarului, clasic, cu lumina stinsă, să mai spele din rușine. Să fii curvă-n pat (în patul tău, cu bărbatul tău), pe cuvânt că nu e de porc. Face chiar bine la relație. 😉 Tot o femeie adevărată poate să fie, la nevoie, târfă și la figurat. Știți... pe principiul "am coada scurtă, că-s de rasă, da' și când mă calci pe ea...".
Pe partea cealaltă o curvă de meserie... n-are cum să fie femeie! Adică doamnă, așa cum și-ar dori. Oricâte cuvinte al căror înțeles nu-l cunoaște ar folosi, oricâte țoale de firmă ar avea în dulap, oricât de sus ar ridica nasul, pe motiv că a footut-o un "tati" cu stare... la final de zi rămâne doar o panaramă. Bună de pwlă. Pardon, ieftină! Și dimineață se va trezi la fel. La fel de parașută. Obosită și trecută...
Haide bine pa!

Generalizare

Neața, dragilor! Uite cum mi-am dat eu seama, încă o dată, că americanul din "Dallas" are maaare dreptate, când zice el șugubăț "Never say never!"... Eu până mai ieri mă dădeam de ceasul morții că nu-mi place generalizarea, că nu-s de acord cu ea, că n-o practic și să-i foot pe ăi care-o fac! La figurat, adică. Pentru că la propriu n-aș avea timp. 😅
Dar cum la mine-i ziua și revelația... iată că am înțeles necesitatea acestui fenomen pe care l-am blamat cu atâta înverșunare. Dacă zici că toți bărbații "e" porci, e mai ușor digerabil decât dacă îi strigi lui în față: "Bă, scoate râtul din troacă!!! Vorbesc cu tine, boule!" Că de nervi ai uitat și ce fel de animal e, al dracu' mistreț! Și nu se mai simte nici omul al nimănui, singur pe lume!
Cu femeia... Dacă-i zici că-i curvă, ești bădăran. Dacă-i zici că toate-s la fel... ești și mai ghiolban! Care ești tu neanderthalian, care nu știi tu să apreciezi ce ți-a dăruit Providența, adică pe dânsa!!!
Așa că, prieteni... generalizați! Sau nu! 😉 E un joc de-a alba-neagra!
Haide bine pa!

Mi se rupe! 😉

Neața, dragilor! Ieri n-am mai scris nimic, pentru că cineva mi-a spus că "avatarul" meu vă obosește neuronii cu gura lui mare. 😂 Yeah, right! De-aia nu mai pot eu! N-am scris fiindcă m-a footut o lene... toată ziua m-a ținut în moțul patului. Cui i-a obosit cerebelul, să se odihnească, zic... Așa fac și eu când îmi arată bătrânelul semne obscene. Îl las în pace, nu mă cert cu el, că poate fi chiar diabolic și să-mi facă rele... 😉
Mișto mesajul din poza asta. Mișto și poza. Cuvintele nu știu cui îi aparțin... Din păcate nu-s prietenă cu Jack (nu cu ăsta 😅). Însă mi le însușesc și eu. Asta înseamnă că plagiez?... 🤔 Sper că nu, că doar am zis că nu-mi aparțin. Și până la urmă, aceasta-i și ideea de la care am plecat: că mi se rupe! Și nu pentru c-aș vrea s-o fac pe-a dura... că nu sunt. Eu de fapt îs moale ca o bucată de plastilină lăsată la soare acum, la mijloc de iulie. 😉 Dar, pe alocuri auto-didactă fiind, m-am educat. Eu pe mine și cu mine. Pentru că mi-am petrecut o mare (prea mare) parte din viață dându-mă cu cracii-n sus de necaz și supărare când oamenii gândeau/spuneau de porc despre mine. Până când mi-a căzut și mie mărul în cap, și în urma șocului (că era din ăla mutant, tratat...) am strigat "Evrika!". Ce să-i faci?... Îmi pusese bunica o copaie cu apă în grădină, la umbră sub un copac, și am amestecat poveștile. 😉 Dar rezultatul a fost satisfăcător. Mi-am dat seama că nu-mi pasă. Pentru că nu merită, pentru că n-am de ce, pentru că timpul trece și măcar să treacă după placul meu, atât cât ține de mine. Așa că noi două ne-am dat mâna, am făcut pace și am hotărât că prea suntem simpatice ca să mai avem nevoie de vreo validare. Cum am citit pe undeva (nu-mi amintesc unde, că aș fi menționat și autorul, ca o fată corectă ce sunt), "eu m-am născut să fac figuri, nu să le suport pe-ale altora"! 😂
Haide bine pa!

Colaps virtual

Neața, dragilor! Chiar așa este... o să mănânce Zucky la cărniță... vreo câțiva ani de-acum încolo. Că n-a mers FB-ul. Nici wapp-ul. Și ce să vezi, bomboana din moțul colivei, nici insta... gramul! Știu, o să spuneți că m-am găsit eu să vorbesc... eu care-s aici zi lumină! Și pe întuneric! 😅 Dar aparențele înșeală, am mai spus. Nu vă lăsați induși în "oroare" de becul verde. Că-l las aprins la derută. Și nici economie la curent nu fac. Eee... dacă ați ști câți "prieteni" pe viață am pierdut eu din cauza asta... Norocel că mă doare-n bascheți. Și că port adidași. 😉
Acum serios! Căderea asta a trio-ului fantastic mie mi s-a părut binevenită. O dată din motive pur personale, și anume că cele paișpe mii de grupuri de wapp pe care activez pasiv 😅 au muțit ca prin minune (moamăăă... a fost după-amiază orgasmică), și a doua oară pentru că găsesc binevenită înspre genială o pauză de la distribuit într-o descreierare cu iz de demență poze și lozinci poptămășiste, la care turme de analfabeți sar cu laicul de parcă ar înțelege... 😉
Dragilor, e superb să ai ceva de spus și s-o faci. Cum se pricepe fiecare... Unii scriu, alții desenează, alții cântă... Cei care nu-și găsesc locul în nicio categorie... se uită la poze. 😉 Și se scobesc în nas, dinți, sau pe unde le e mai la-ndemână. Și, foarte firesc, când virtualul colapsează, dumnealor se panichează. Și-i aruncă vorbe de ocară lui Marcu'. Stimabililor, amintiți-vă să trăiți, să iubiți, să muriți... real! Că aici, în viața de zi cu zi, e acțiunea! Parol! 😉
Haide bine pa!