Epilog iubire

Epilog la povestea iubirii... Am o veste bună prieteni... Iubirea există... Și nu mă refer la iubirea de sine, la iubirea de Dumnezeu, la iubirea de țară ori la iubirea de oameni care există la rândul lor... Mă voi referi strict la iubirea dragoste dintre un bărbat și o femeie... Aceasta formă de iubire există de când există omul, de când există bărbații și femeile... Aș zice că există de când Adam a ales - o pe Eva la indemnul lui Doamne - Doamne -,,Adame, ți - o prezint pe Eva... E timpul să intri și tu în rândul lumii, e timpul să - ți alegi și tu o femeie "... Iubirea există și ia diferite forme de emoție , ia diverse forme de povești de dragoste în funcție de cei doi care le scriu... De la simpla atracție fizică la iubirea pură, de la iubiri trecătoare la iubiri frumoase și reciproc împărtășite, de la iubiri de o noapte, de o vară până la iubiri de toată viața, fiecare poveste de iubire este unică, este înălțătoare, este sublimă, este o binecuvântare... Și de obicei povestea de iubire a fiecăruia bate filmul, fiecare poveste de iubire este o telenovelă ... E minunat să iubești... E minunat să fii iubit... Dar e cu atât mai minunat să iubești și să fii iubit...Dar pentru asta trebuie să fii informat, trebuie să fii antrenat, trebuie să fii avertizat, trebuie să fii pregătit, trebuie să fii norocos... Doar un om informat știe cum se întreține flacăra iubirii cât mai mult timp, doar un om cu sufletul pregătit și antrenat în exercițiul iubirii știe cum să recunoască iubirea, să o aprecieze și să se bucure de ea... Și da, în iubire e nevoie și de un dram de noroc - noroc de oameni, de oameni frumoși, frumoși la trup dar mai ales la suflet  care știu să iubească frumos... Și cum de multe ori norocul și - l face omul cu mâna lui iubirea devine o chestiune de alegeri... Trebuie să știm să ne alegem bine omul pe care o să -l iubim, trebuie să ne alegem bine omul care să ne iubească, trebuie să ne alegem bine omul în mâinile căruia o să ne punem sufletul ...Iubiți-vă mult!!!

Adevărul

Neața, dragilor! Haideți cu adevărul eliberator! Scurt, că e articolul lung! 

Adevărul despre viață și iubire... Oamenii nu vor să știe adevărul... În nici un domeniu, dar mai ales în iubire... Pentru că adevărul doare și te scoate din zona de confort, din zona de vise și iluzii dulci... Dar eu cred că doar adevărul ne poate elibera... De aceea vă spun acum ce nu v-a spus nimeni... Viața este pe pământ de milioane de ani și a luat forme din cele mai diverse, de la bacterii la dinozauri, de la viruși la elefant... Omul, chiar dacă a apărut relativ târziu, prin creierul lui mai dezvoltat decât al altor animale a reușit să se situeze în fruntea lanțurilor trofice și să se folosească de resursele planetei... Dacă leul vânează cât să mănânce, omoară doar din necesitate, omul a ucis ca să își facă provizii, avere și putere... Și în dragoste omul a făcut la fel... Dacă leul face sex doar din necesitate, ca să procreeze, omul prin mintea lui diabolică și neliniștită, flămândă de plăceri, a făcut din sex un mod de viață, o sursă de bucurie și plăcere... Natura e simplă și eficientă, noi cu mintea noastră diabolică am complicat-o... Viața e simplă și eficientă, noi cu mintea noastră diabolică am complicat-o... Natura a vrut și cu noi fix ce a vrut cu restul animalelor - să ne înmulțim... Pentru asta a făcut bărbatul viril și plin de dorință, plin de hormoni care bat neuronul și îl iau târâș, care îl fac să dorească tot ce are două picioare înfipte într un c. bombat, pentru asta a făcut femeia frumoasă și cu vino-ncoace, ca să îl atragă, de asta a lăsat atracția sexuală ca o forță irezistibilă, de asta a inventat atașamentul prin iubire și substanțele ei de tipul drogurile endogene... Până aici nimic deosebit față de restul animalelor... Și calul înnebunește când vede o iapă mișto, și câinele rupe lanțul când vede o cățea mișto, și motanul turbează când vede o pisică mișto... Fix ca bărbatul când vede o tipă mișto... Sau invers, bărbatul se comportă fix ca restul de masculi... Atracția sexuală, frenezia și plăcerea sexuală sunt suficiente pentru procreere în lumea animală, dar nu și la om... La animale e simplu... La animale masculul își depune sămânța și pleacă, maternitatea, nașterea și creșterea puilor fiind în sarcina femelei, cu rare excepții gen pinguin sau alt fraier... Iar femela are grijă de ei fix cât sunt mici, fix cât îi alăptează, cât oxitocina, hormonul lactației, îi dă dragostea de mamă... Am studiat asta la pisici... Pisica este o bună mamă, te sfâșie pentru puii ei,  dar asta se întâmplă doar 6 luni fix cât îi alăptează... Când pot ei să se hrănească singuri, când dispare lactația pisica îi părăsește, nu îi mai recunoaște, se bate cu ei pe teritorii și pe resurse... Ei deja sunt mari, iar ea e pregătită pentru o nouă serie de pui... La om e diferit, pentru că alăptarea durează mai mult, copilul crește în ani buni, iar mintea evoluată a omului a inventat grija, compasiunea, atașamentul... Dragostea de mamă este dată la început tot de hormonul lactației, ca la restul femelelor, dar mintea evoluată prin mecanisme diverse (grijă, atașament, compasiune) o face să dureze mult mai mult, poate toată viața... Față de animale, care procreează anual și mult și care au grijă de pui doar o perioadă, omul  prin mintea lui evoluată, a inventat cuplul, fidelitatea, căsătoria, familia, viața de familie... Iar familia ca celulă de bază a dat comunitatea și societatea... Familia din necesitate biologică a devenit necesitate socială, politică, religioasă... Unde am vrut să ajung cu această dizertație?! Unde este iubirea în toată această teorie?! Păi nu prea este... Este atracție sexuală la început, apoi câțiva ani este atașament pentru creșterea puilor, apoi este viață de familie... Practic natura a inventat niște trucuri, natura ne manipulează prin plăcerea sexuală să ne căutăm bărbat cu femeie, să ne cuplăm și să facem copii... Asta înseamnă îndrăgosteala, luna de miere și doi trei ani până apar copiii... După care natura își retrage sprijinul și logistica, natura s-a folosit de noi, natura și-a îndeplinit misiunea, natura își ia mâna de pe noi, ne lasă de capul nostru în familii mai mult sau mai puțin fericite, în relații mai mult sau mai puțin fericite, în iubiri mai mult sau mai puțin epuizate și rutinate... Ce pare rutină, ce pare plictiseală, ce pare obișnuință în cuplu e de fapt semnalul că natura și-a făcut treaba cu noi și ne abandonează, e semnul că suntem pe cont propriu... De rutină nu scapă niciun cuplu... Poți tu bărbat să fii însurat cu Angelina Jolie, că după câțiva ani ți se apleacă, începi să te uiți cu jind după menajera thailandeză... Poți tu femeie să fii măritată cu Brad Pitt, după câțiva ani de strâns ciorapi murdari după el ți se ia și începi să flirtezi cu poștașul... De fapt nu e rutină... Natura dă doar câțiva ani cuplurilor ca să procreeze, după care îi eliberează de contract și îi vrea în alte cupluri, cu noi șanse  de procreere... Natura ne lasă împreună o vreme, îi facem treaba, ne îndeplinim misiunea, ne facem menirea,  după care ne lasă pe cont propriu... Ce facem după asta, cum ducem relația, familia, cuplul mai departe e fix problema noastră... Ce facem cu omul de lângă noi, ce facem cu copiii noștri, ce facem cu iubirea noastră e fix problema noastră și o vom rezolva diferit de la om la om, de la cuplu la cuplu, în funcție de cât ne duce capul, educația, cultura și bunul simț... În concluzie - Natura nu are scrupule și nici morală, nu are sentimente și nici compasiune... Ea vrea un singur lucru pentru toate speciile, inclusiv pentru om - să ne înmulțim... Pentru asta ne manipulează pe toți prin hormoni și prin plăcere sexuală... Pentru fiecare specie are un ritm biologic sexual, are o etapă de reproducere de la câteva ore pentru efemeride, câteva zile pentru fluturi la câțiva ani pentru om și alte mamifere mari... Doar în această perioadă natura are interes să țină împreună prin mecanisme specifice de atracție și atașament căreia noi i-am zis iubire masculul cu femela și apoi femela cu puii ei... După această perioadă natura îi eliberează pe cei doi și îi pune în alte legături de cuplu, ca să repete actul înmulțirii... Din păcate ori din fericire, mintea evoluată a omului a dejucat planul naturii.... Prin mecanisme speciale și specifice gen sentimente, gânduri, atașamente de tot felul, conștiință, morală, grijă, compasiune, omul rămane în relații mult mai mult decât vrea natura, rămân alături de pui femeia dar și bărbatul, mult mai mult decât le-a fost planificat, de multe ori pentru toată viața... Mintea omului a învins natura... Iubirea a învins... Trăiască iubirea!!!Iubiți-vă mult!!!                                                                

P.S: Nu încercați asta acasă... E doar o teorie de-a mea, nu este în cărți, nu a mai spus-o nimeni... E doar o încercare stângace de a explica de ce dispare iubirea din cupluri... Nu o luați în serios, nu vreau să vă răpesc speranța și nici să vă distrug credința în iubire... Nu vreau să vă trezesc din visele voastre frumoase despre iubire... Dimpotrivă, vreau să fiți conștienți că de noi și doar de noi depinde ca relația noastră, iubirea noastră să dureze câțiva ani sau toată viața... (Dr. Love)

Dane dragă, de acord cu tine că adevărul e greu de digerat, e dificil de acceptat, că ne aruncă într-o zonă de nebuloasă în care ne e greu să ne acomodăm și să ne descurcăm... Așa...în general, nu doar în iubire. Că aicișa eu una îl prefer. Da' să fie pe de-a-ntregul, nu doar câteodată, când e convenabil doar pentru una din părțile implicate. Că așa e simplu...
Revenind, deși sunt pe aceeași lungime de undă cu tine pe începutul articolului, după ce l-am citit de vreo câteva ori bune, că am zis că poate-s eu obosită psihic și nu prind esența cum trebuie, TOT nu mă simt DELOC eliberată. Au contraire, aș purea spune! M-ai bulversat și mai rău!
Cum ne spui tu ce nu ne-a mai zis nimeni... Cel puțin eu una...chiar sunt șocată! Tu chiar vrei să spui că viața a apărut pe pământ înaintea mea?!? Și nu așa, cu o zi două, ca să am și eu unde să aterizez, ci cu câteva milioane de ani în urmă... Asta înseamnă că nici nu se va sfârși odată cu mine???!!! Moamăăă!!! Ce veste tristă mi-ai dat...
Și ca și cum n-ar fi de ajuns, îmi mai spui și că a luat și forme din cele mai diverse, de la bacterii și viruși la brontozauri și Dumbo??!! Auzisem eu ceva de toate astea, dar am zis să nu pun botul la ce scrie în cărți...
Și asta cu omul care ucide nu din necesitate (ce-o mai fi și aia), ci de nebun...nici p'asta n-am știut-o... Eu am crezut că un criminal își satisface vreo nevoie de bază de prin piramida aia vestită, când căsăpește pe careva... I-o fi foame, i-o fi sete, i-o fi dor de codrul verde...
Fac și eu o paranteză acum și te-ntreb: dacă pe noi natura ne-a făcut și ne-a abandonat apoi, pe dânsa cine a zămislit-o??!! Așa...doar pe interes? Își face treaba și ne lasă baltă?
Dar revin...uite tâmpitul de om cum s-a pus el contra naturii care l-a creat, și a evoluat!!! De capul lui așa... Și a mai inventat pe parcurs și iubirea! Că-i masochist! Și mai e și puțin prostănac, ca și regulă generală! Că nu înțelege că fenomenul ăsta de fapt nu există, e doar o plăsmuire a minții lui bolnave, ca să se poate f.te mai des, nu doar când îi intră femela în perioada de rut! A vrut el să dejoace planurile naturii, să schimbe ritmul biologic, să-l grăbească, să fie mai cu moț, într-un cuvânt! Și a reușit! Aparent!
Și știi ce nu mai înțeleg, colega? Zici că natura a vrut ca și noi oamenii să ne-o tragem doar în scopuri de înmulțire și de procreere, dă-o dracu' de plăcere, că aia poți s-o obții și-n alte feluri... De fapt nici nu-ți trebuie, că totul e pe interes cu dumneaei... De-aia deci v-a făcut pe voi niște virili și niște potenți care-ar f.te orice mișcă și nu neapărat, și pe noi niște irezistibile, atâta vreme cât avem vreo gaură care a rămas neastupată... Dar de ce nu te oprești aici, cât încă e totul clar, și continui spunând că tot natura a inventat atașamentul prin iubire?!? Păi ce-i chiaună??!! Ia întreab-o, că păreți a vă cunoaște destul de bine... Dacă zici că și-a dorit doar să ne f.tem ca chiorii ca să facem pui vii, atunci la ce ne-a mai trântit pe cap și dragostea? Ca să facem ce cu ea?!? Să ne drogăm??!! Păi ies naiba puii cu handicap apoi, și tot mama-natură se supără...
Îmi place mult asemănarea dintre bărbat și alte animale pe care ne-ai prezentat-o... Sunt de acord cu ea.  Dar iarăși nu înțeleg de ce dacă motanul, câinele, calul și alte specii aparent mai puțin evoluate decât noi înnebunesc la vederea femelelor o dată sau de două ori pe an, vouă, bărbaților, vi se întâmplă asta de câteva ori pe zi... Păi nu de la voi pleacă totul, atunci?... Nu voi ați inventat vrăjeala ieftină cu care mai demult puteați băga în pat sau în peșteră orice muiere, acum oleacă mai puține, și, Doamne-ajută, pe viitor procentul să scadă?... Acum vă plângeți că femeile vor familie, că nu prea sar în sus de bucurie la gândul că trebuie să-și crească plozii concepuți împreună cu voi singure? Că treaba voastră a fost doar să vă lăsați sămânța și să o întindeți  (că n-a încăput toată într-un singur recipient)? Adică așa v-ați fi dorit să fie, că mama voastră natura v-a lăsat pe lume fraieri ca pinguinii, în loc să vă înzestreze cu forța și pragmatismul leului...藍
Băi, și ca și cum nu ar fi fost de-juns, n-a evoluat doar mintea masculului, ne-am luat și noi, femeile, ca oile după el! Păi ce, noi suntem mai proaste, cum ar veni? Și uite cum ne-am hotărât noi că trebuie să avem grijă de puii noștri și după ce rămânem fără oxitocină, că ni s-a defectat glanda! Și-o ținem langa cu asta până dăm colțul, și-avem grijă, și-l protejăm, chiar dacă (,) "copilul" are 40-50 de ani... Tot al nostru e...
Și așa, dragilor...am ajuns și la întrebarea zilei: unde e iubirea în toată treaba de mai sus? Evrika!!! Nu e!!! Nu v-am zis că e DOAR o fantasmagorie, o închipuire a minții noastre? Iubirea NU EXISTĂ!!!  E un moft, ca să mai treacă timpul și să ne diferențiem și noi de dinozauri. Că tare ne-a mai plăcut să ne emancipăm...încă din cele mai vechi timpuri...
Deci, doamnă dragă (că tu tragi mai mult așa către partea asta sentimentală), ascultă-mă cu atenție! Procedeul e în felul următor: te-a văzut, i-ai plăcut (că era în perioada aia a anului...), te-a f.tut, ai rămas gravidă, a trebuit să te ia de nevastă (că altfel îl căuta tac'tu cu drujba să-l tranșeze) și să facă o familie cu tine, femeie! Evoluată care ești! Că dacă erai și tu vreo iapă sau vreo cățea...nu se mai ajungea aici! Fătai cu nenea veterinarul, colo în spatele casei, te descurcai să le dai să sugă la ăia mici vreo câteva luni, până învățau să stea în picioare, după care le făceai vânt în viață și căutai următorul armăsar care să ți-o tragă și tot așa... Repetai figura până mureai de bătrânețe!
Dar tu...nu și nu! Te-ai pus contra naturii! Și na că ți-a tras-o și asta! Te-a lăsat să te descurci și cu urmași, și cu bărbat...și fără atracție, și cu rutină... Că ea a plecat în căutarea urmatorilor fraieri! Bine...rutină îi zicem noi, care ne-am pus pe inventat și o grămadă de cuvinte, ca să fim sigure că nu ne tace gura vreun pic... P.la rutină!!! E felul naturii de a te anunța că trebuie să mergi mai departe! La următorul cal, câine, sau ce patruped preferi tu...
Acum ceartă-te cu ea dacă poți!!! Scoate-i nesimțitei ochii că n-are scrupule și nici morală! Că o s-o doară fix în...cot! Ea știe una și bună! Oamenii sunt doar niște organe de reproducere! Cine le-o fi dat și rațiune...să-i învețe s-o și folosească! Treaba ei s-a terminat!
Așadar, dragilor, când mama voastră natura vă părăsește în mod brutal, folosiți-vă creierul și vedeți cum puteți păstra vie flacăra iubirii pe care ați inventat-o, în relația în care v-ați încăpățânat să rămâneți! Sunteți pe cont propriu prieteni... Acum arătați de fapt cât de mult ați evoluat...
Iubiți-vă mult, împotriva naturii!
P.S: Ca să mai diversificăm nițel, m-am folosit astăzi din nou de tehnica pamfletului. Și a (auto)ironiei. Și totuși, dragilor, să știți că nu m-am răzgândit! Tot o romantică incurabilă am rămas! Tot mai cred în iubirea aia mare și adevărată, asupra căreia trebuie să-ți reverși instinctele materne cu care te-a înzestrat mama-natură! Dragă femeie, fă oleacă de stimulare hormonală, din când în când, dacă rămâi fără oxi... Și ține-ți iubirea la sân chiar dacă ți se pare că s-a făcut mare... N-o lăsa să plece de-acasă, atât cât ține de tine, că cine știe dacă se mai întoarce...

Aș vrea...

Aș vrea să știu că pentru noi nu-i prea târziu,
Aș vrea să nu vedem niciunul viitorul cenușiu,
Aș vrea să știu cumva că n-o să pleci vreodată,
Aș vrea ca între noi să nu existe temutul niciodată,
Aș vrea să mă trezesc cu tine-n brațe zi de zi,
Aș vrea să pot să fiu cu tine, oriunde tu în lume-ai fi,
Aș vrea să nu-mi mai fie teamă de plecarea ta,
Aș vrea să crezi în mine și-n iubirea mea,
Aș vrea s-avem un univers doar pentru noi,
Te-aș vrea mereu cu mine, mereu doar amândoi...

Epilog războiul sexelor

Epilog la războiul sexelor... De când lumea și pământul bărbatul și femeia au fost sortiți să se caute, să se găsească și să se însoțească...Dar mai ales să se iubească... Dar nu a fost simplu mereu... Mereu între ei a fost o luptă surdă pentru control, pentru decizie, pentru supremație ... Chiar dacă uneori unul dintre ei a părut că decide a fost doar o iluzie, celalalt manipulandu - l subtil... Chiar și când bărbatul a fost,, capul "femeia a fost,, gâtul"...,, Războiul sexelor" e o realitate de necontestat, a fost de când au existat cei doi și va fi până la sfârșitul lumii... Cu mici ori mai mari pauze de armistițiu date de iubire... Doar iubirea face ca cei doi să - și întindă mâna împăcării, doar iubirea aduce între ei steagul alb al păcii și al înțelegerii... Doar iubirea ii determină să gândească la fel, să acționeze în tandem, să renunțe la orgolii... Doar iubirea ii determină să fie o echipă, să fie o pereche, să fie un cuplu, să fie o familie...UNDE IUBIRE NU E, NIMIC NU E! IUBIȚI-VĂ MULT!!!

Final

Vă mulțumim prieteni că ați fost alături de noi prin meandrele iubirii încercând să punem puțină ordine în acest haos divin... Am înțeles că iubirea e o găselniță, e un truc al mamei natură  pentru a pune alături doi străini,un bărbat și femeie, în a-i lega cu fire nevăzute de emoție și tandrețe, cu scopul de a procrea și a duce mai departe specia homo sapiens Facebookus... Și nu face asta doar cu noi, cu oamenii, o face cu toate speciile pământului care se înmulțesc sexuat...
De când  e lumea si pământul  totul  se învârte  in jurul  ...p...iubirii  ...
Tot ce se se întâmplă de milioane de ani  are drept  scop  suprem  perpetuarea  speciilor ...
Credeti  că găina  face ouă  pentru micul nostru dejun  ?!
Nu fomistii mei dragi , ea nu vrea asta , ea vrea puișori  mici si pufoși...
Credeti  ca visinul  face fructe  ca să bem noi visinată  ?!
Nu bețivanii mei  dragi  ...el vrea să vadă in jurul lui noi pomișori...
Credeți  că albina  adună   mierea gram  cu gram  si suportă niște  trântori nesimțiți  ca să ne indulceasca nouă  ceaiul ? !
Nu diabeticii mei dragi  ea nu vrea decât  sa producă   noi albinuțe ...
Credeți  că vaca  dă  lapte , grâul  pâine  , hameiul bere , pepenele desfătare , peștele  icre negre de dragul  nostru  ?!
Nu gurmanzii mei  dragi ...toți si toate  vor doar  să se înmulțească ...Credeti  ca femeile  sunt  frumoase  si sexy   iar sexul este cea mai plăcută activitate umană (după pescuit, fotbal și bere) doar pentru plăcerea  bărbaților  ?!
Nu iubaretii mei  dragi  , natura  a lăsat  astfel lucrurile doar   ca să procreem , doar ca să ne înmulțim  ... Dacă la restul viețuitoarelor iubirea e simplă și doar în perioada de rut la mamifere , de depunere a icrelor la pești , de clocire a ouălelor la păsări, la om, datorită creierului evoluat, a sensibilității și gândirii abstracte iubirea a luat forme din cele mai complicate și mai sofisticate, a depășit cu mult scopul strict și simplu de procreiere...Astfel, iubirea a devenit unicul nostru scop, singura noastră rațiune de a fi, a devenit sinonimă cu fericirea, a devenit emoția supremă, a devenit sursa noastră de bucurie și frumos dar și coșmarul nostru... Pentru că iubirea nu e mereu frumoasă, nu e mereu bucurie, de multe ori e însoțită de lacrimi și tristețe... Chiar dacă a fost cântată de poeți și trubaduri din cele mai vechi timpuri iubirea nu e poezie, nu e ceva abstract, nu e o boare, nu e un nor ce te învăluie, este al naibii de concretă... Ea are niște centri ce o nasc și o cresc, o coordonează, o întrețin ori o ucid... Centrii iubirii chiar există în lobii prefrontali și ca orice organ au nevoie de întreținere... Ei trebuie antrenați ca fesierii, nu cu exerciții fizice ci cu flotări emoționale... Sub influența stimulilor erotici ei secretă hormonii iubirii, endorfinele, substanțele fericirii sau drogurile iubirii... De ce droguri?! Pentru că prezența lor în corp ne dau fenomene de bucurie și fericire, creează dependență iar lipsa lor dă sevraj... Din păcate nu toți oamenii pot sinteza chimia iubirii cum nu toți oamenii  pot dezvolta chimia compasiunii... De aici marea diferență dintre noi, așa se explică de ce unii se pot îndrăgosti ușor, se pot îndrăgosti de mai multe ori în timp ce alții nu se pot iubi nici măcar pe ei înșiși... Iubirea are mai multe faze în funcție de cantitatea de endorfine din creier - faza (etapa) de îndrăgosteală, când hormonul bate neuronul,,, săptămâna oarbă ",,, luna de miere" acea perioadă când înnebunești, fugi de acasă, lași tot și pleci cu iubi în lume... Nu e nici o exagerare în a descrie indragosteala ca o nebunie temporară, în acea perioadă sub asaltul endorfinelor creierul se edematiaza, unele funcții ca sensibilitatea și emoția cresc în timp ce altele ca atenția și capacitatea de a discerne scade... În această etapă facem cele mai proaste alegeri, cele mai neînțelese gesturi și cele mai controversate acțiuni... Din fericire  această etapă trece relativ repede, durează câteva luni pană la doi ani după care secreția de endorfine scade, creierul își revine la funcționalitatea normală și putem sa vedem ce am ales și ce tâmpenii am făcut în numele iubirii... Iubirea propriu zisă este ceea ce rămâne după indragosteala, este etapa de iubire calmă, caldă, de iubire combinată cu atașamente de tot felul, de dependențe de tot felul față de omul iubit, se completează cu respectul, cu admirația, cu grija, cu compasiunea față de celălalt...Această etapă de iubire calmă, înțeleaptă, reciproc oferită si primită de cei doi este răsplătită cu fructul dragostei lor, este răsplătită cu copiii ce vin în viața lor ca premiul suprem al iubirii, ce vin ca o binecuvântare ... Depinde de cei doi, depinde de bunul simț , de dorința  de fi împreună, de puterea lor de a trece peste provocări, de capacitatea lor de a vedea ce ii apropie și nu ce ii separă, de arta  conviețuirii în doi dacă iubirea lor va rezista trecerii timpului, dacă iubirea lor va rezista tentațiilor de tot felul, dacă iubirea lor va rezista rutinei și erodării inevitabile... Depinde de ei dacă vor îmbătrâni frumos împreună și dacă povestea lor de dragoste se va sfârși frumos ca toate poveștile -,, și au trăit fericiți până ce moartea i - a despărțit "... Și am încălecat pe - o șa, și v - am spus iubirea așa...Iubiți - vă mult!!!( Dr. Love)

Întrebări fără răspuns

Bună dimi, dragilor. Aproape pe final de iubire, o scurtă recapitulare, ce ziceți?...

Bună dimineața prieteni... Iubesc deci exist... Gânduri despre iubire, de fapt întrebări fără  răspuns...

Este un fapt real, un fapt dovedit, un fapt simțit de fiecare dintre noi - în ziua de azi iubirea nu durează, relațiile nu durează, căsniciile nu durează...

De ce dispare iubirea, de ce dispare emoția, de ce dispare atracția dintre parteneri, de ce căsniciile eșuează în rutină, de ce se înșeală  partenerii, de ce o căsnicie ajunge o temniță  a sufletelor, de ce apare singurătatea în doi, de ce iubiții  de altădată devin indiferenți sau chiar dușmani, de ce ajung  să-și caute fiecare fericirea aiurea, în afara cuplului?! Iată câteva întrebări pe care fiecare dintre noi ni le-am pus...

Cine e de vină, cine a greșit, unde s-a greșit, când s-a greșit?! Sunt alte întrebări ce frământă cuplurile... Bărbații dau vina pe femei, femeile acuză bărbații...

Fiecare caută vina la celălalt în loc să se uite în propria conștiință, în loc să se întrebe dacă a făcut totul pentru iubirea lui, dacă a luptat destul, dacă s-a implicat îndeajuns, dacă a oferit totul, dacă a știut sa iubească, dacă a știut să ierte, dacă a știut să treacă peste momentele grele, dacă a știut să întindă mâna împăcării, dacă a știut să treacă peste orgolii, dacă a fost destul de bun, destul de tandru, destul de iubitor...

Sunt întrebări retorice, întrebări degeaba și târzii, întrebări fără răspuns... Dar dacă totuși vrem un răspuns la toate astea ar trebui sa ne uităm fiecare în oglindă, să ne uităm fiecare în propria conștiință, să ne uităm fiecare în sufletul propriu... (Dr.Love)

Dragilor, Dr. Love le spune din nou, întrebări fără răspuns… Dar tot el ne arată parcă și unde am putea să-l găsim… Sau mi se pare mie?...

Da! Ați ghicit! E treaba de la final, cea cu oglinda… Ce simplu, nu?! Pe naiba!!! E al dracu’ de dificil! Să te privești tu pe tine, pe interior! Dar asta ar trebui să facem, zic și eu… Că altfel o să îmbătrânim lamentându-ne că ne-a crăpat iubirea, că ne-a intrat emoția în comă, că ne e căsnicia o cușcă încuiată pe dinafară și cheia e la stăpân, care al naibii nu vrea să ne-o dea, că suntem singuri și triști, că ne trezim în pat cu dușmanul, că ne-o tragem din an în Paște și atunci din obligație, că oricum nu ne mai place, că ne înșeală bărbatul sau, de ce nu (șoc și groază!!!) femeia… O să ajungem la capăt de drum cu aceleași întrebări existențiale la care n-a vrut nimeni să ne ofere vreun răspuns…

Păi cine să poată s-o facă?!? Altcineva decât noi?!? Cine să știe ce e în capul nostru de ne transformăm, ca-n filmele SF?!?

Știu, prieteni, asumarea responsabilității e lucru taaare complicat! Produce discomfort, te forțează să faci planuri cu tine, să iei măsuri… Neee… Nu rentează… Mai bine găsim vinovatul în altă parte… E mai simplu! Că noi n-avem cum să greșim! E clar că celălalt a comis-o! Și atunci trebuie să sufere! Și noi pe lângă el, probabil din spirit de solidaritate!

Sau, și mai facil, haideți să dăm vina pe destin! Pe fatalitate! Așa a fost să fie… Așa a vrut Dumnezeu, mai țineți minte?... Dați-l încolo de liber arbitru, că nu jucăm fotbal! Jucăm roluri de fericiți! Iubiți-vă mult! Măcar de ochii lumii!

Gânduri despre iubire

Bună dimi, dragilor! Mai zicem despre iubire? Sau n-aveți dispoziție de iubit? 😊 Haideți, promitem că nu mai durează mult...😂😂😂

Bună dimineața prieteni... Gânduri despre iubire... Cine și ce mai distruge iubirea... Iubirea nu e doar despre noi, e despre noi împreună cu celălalt ... Iubirea nu e despre nevoile noastre egoiste este despre disponibilitatea de a fi alături de celălalt la bine și la greu... Iubirea este despre puterea de a  uita de tine de dragul celuilalt...Iubirea nu e din când în când, când ai tu chef ori bună dispoziție, este mereu, este când ești trist dar și când ești vesel... Iubirea nu e pe ore ori pe zile, nu poți iubi seara și a doua zi să - i spui celuilalt că gata, s - a terminat, că ai visat tu urât și te - ai trezit cu curu 'n sus... Nu poți să îi spui seara partenerului că îl iubești de mori iar a doua zi să - i transmiți rece că nu te mai simți iubită...Iubirea e sau nu e...O ai sau nu o ai... Restul sunt mofturi, păreri ori autosugestie, emoție autoindusă de stări trecătoare ori instabilitate emoțională ...În general femeile practică această,, alba neagra "cu iubitul lor, din dorința subconștientă de a verifica, de a reconfirma iubirea lui... Lor le spun că această practică  e dăunătoare și neproductivă , le face mult rău lor și iubirii lor... Nimic nu distruge iubirea ca nesiguranța, ca provizoratul ori ca joaca asta de plec ca să am de unde să mă întorc, plec ca să mă chemi înapoi, ne certăm de dragul împăcării... In iubire nu poți doar să primești ...Trebuie să și oferi la rândul tău ...
In iubire nu poți doar să oferi ...Trebuie să și primești la rândul tău ...Iubirea este bucurie , emoție si frumos , este tandrețe si mângâiere  reciproc oferită si acceptată ...Emoția sufletului trebuie susținută de bucuria trupului altfel se pierde...Iubirea nu poate trăi fără câteva elemente esențiale ce apropie oamenii în cuplu - încredere, sinceritate, comunicare... Femeia are darul de a amplifica și a da dimensiuni apocaliptice temerilor și fricilor de tot felul ce o animă în legătură cu bărbatul ei... Sunt destule femei absurde care își cer atât de vocal drepturile fără a face o cât de mică analiză înainte de a lansa acuze ... Sunt destule femei exagerate cărora dacă nu poți să le oferi atenție o dată nu le - ai oferit - o niciodată, dacă nu le - ai putut ține în brațe când au avut ele nevoie rup logodna renunțând la tot... Dar eu cred că nici femeia nu e absurdă în cererile, în temerile și în suspiciunile ei... Bărbatul e cel care ii dă o mie de motive să se îndoiască de el la fel cum bărbatul ii poate da încrederea care o eliberează de frici...Dar mai cred că nici bărbatul nu e atât de rău și de indiferent încât să își neglijeze femeia cu bună știință, pur și simplu se ia cu munca, cu goana după existența de zi cu zi, cu goana noastră nebună către nicăieri după funcții, demnități și averi... Între cei doi se creează un cerc vicios pe care doar comunicarea și sinceritatea îl poate rupe... Și astfel ajungem la factorul timp care distruge mai multe relații decât ne putem închipui noi... Degeaba ii duci dorul, degeaba ii dai din cand în când mesaje ori telefoane, dacă nu ai efectiv timp pentru celălalt îl pierzi mai devreme ori mai târziu... Și astfel ajungem la factorul distanță care la rândul lui distruge multe familii... Avem  mii de exemple lângă noi de drame familiale ce se întâmplă datorită nevoii de a pleca departe de omul iubit în căutarea norocului și a unui trai decent dar riscând să îți pierzi iubirea... Și astfel ajungem la condițiile de viață, la condițiile politice și sociale în care trăim, ajungem la lipsa locurilor de muncă, la munca prost plătită și la sărăcia care la rândul ei distruge familii... Și de la sărăcie ajungem la violență, la alcoolism, la abandon... În concluzie -,, iubirea învinge tot" e doar o lozincă feisbuc, soarta ei depinde de zeci de factori care de multe ori nu mai depind de noi... În concluzie - iubirea e frumoasă dar atât de greu de păstrat... Iubiți - vă mult!!! (Dr. Love)

Dr. Love iar a fost inspirat, eu pic iar pe locul 2...să repet doar ce-a zis el...😃 Păi e corect așa?... Să mă faci să las impresia că n-am învățat lecția colega, și trebuie să copii de la tine?...😜
Dragilor, csf...ncsf...sunt de acord cu Dan! Nu prea-mi convine, dar sunt! 😂
Iubirea nu e despre noi... Păi nu? Asta cred că e esența acestui minunat "fenomen". În iubire sunt musai doi!!! Chiar dacă unul e doar în mintea ta, tot doi sunt! 😉 Că trebuie să-ți îndrepți către cineva iubirea, nu? E exact ca în comunicare. Există un transmițător și un receptor. Și tot ca în comunicare, corectitudinea și veridicitatea sunt date în primul rând de modul în care transmitem, și de ce transmitem! 
Am văzut până acum în ce fel iubesc femeile, cum iubesc bărbații... Dar noi credem că n-ar strica să reluăm puțin, ca să sedimentăm informația. Cel puțin eu sunt ferm convinsă de asta! Și, dacă mă gândesc mai bine, nu cred că e o reluare, pentru că voi vorbi cred mai mult de ce NU e iubirea, de ce n-ar trebui să facem într-o iubire, ce-ar trebui să evităm... 
Dragilor, sunt în primul rând sfaturi degeaba pentru mine. 😃 Dar încă mai sper că dacă le pun pe "hârtie", la un moment dat o să le și aplic. 😉 Știți vorba aia: încercarea moarte (n-)are? Promit că vă țin la curent și cu rezultatul la final. La pauză e 0:0. 😂
Nu, prieteni, nu sunt într-un război cu iubirea. Și dacă aș fi, aș vrea să câștige ea!!! Sunt într-o luptă cu mine, cu fițele, figurile și capriciile mele. 😊Care nu mă lasă de multe ori să iubesc așa cum știu eu, că știu...😃
Dragilor, e din nou despre mine, că mă regăsesc. Și dacă o faceți și unii dintre voi, cu atât mai bine! Luați aminte! 😉
Eu sunt genul de persoană care pune pasiune în tot ce face. În ORICE! Doar că pasiunea mea poate fi uneori distructivă. Așa-i și cu iubirea. Când iubesc, iubesc într-un ritm nebun, galopant, în viteza a 6-a!!! Și aștept ca și receptorul să facă asta! Și săracul încearcă...știu că încearcă! Dar uneori i se mai îneacă motorul, mai dă rateuri, că are doar 5 viteze, și unde la mine-i 6, la el e R (marșarier adică 🤣). Și-atunci să te ții...
Un pic de parodie, și puțin pamflet...garnisite cu o metaforă mai mult sau mai puțin reușită...ce încerc să fac este să vă dau exemplul meu, poate învățați ceva din el. Dar atenție, este AȘA NU, mai degrabă! 😂
Dragii mei, v-am mai spus! Eu iubesc! Iubesc de mor!!! Și dacă mor eu, îl omor și pe el, ca să rămânem împreună! 😃 
Gluma-i glumă...șaga-i șagă...dar sunt de acord cu Dr. Love. Iubirea nu-i pe intervale orare sau calendaristice. E sau nu e! Punct! Nu-i poți face un planning, indiferent cât ține ea de minte și nu de "pompă"... Eu știu asta...e teoria mea preferată! Pot scrie o carte și susține cursuri la cele mai prestigioase universități, apoi! 😂 Practica mă incomodează oleacă, acolo mai dau rateuri! Așa că, iubitule, citește bine asta, că te-ascult! 🤣 Și în diminețile când mă trezesc cu fața la cearceaf, și mârâi ca un câine turbat, deși seara m-ai lăsat o pisicuță blândă, să știi că te iubesc! Doar că am visat urât sau nu m-am odihnit corespunzător, și îmi ia ceva mai mult să mă conectez cu realitatea. Aia în care și tu mă iubești! Și când îți spun că nu mă mai simt iubită, că plec tai-tai să-l caut p'ăla care să mă iubească așa cum "merit", să știi că te iubesc! Dar mă alint! Că l-am găsit! Așa că unde naiba să plec??!! Că n-o pleca ursul de lângă miere...
Iubitule, sunt și eu un copil...îmi place să mă joc...vrei să te joci cu mine, sau tu te-ai făcut băiat mare și nu te mai joci de-a mama și de-a tata?...😂
Prieteni, dincolo de tenta de amuzament, adevărul e unul singur. Iubirea nu e o joacă. DOAR o joacă. Iubirea e emoție, și în principiu ar trebui să fie pozitivă. Iubirea nu-i un "du-te - vino", nu-i "dezbracă-te că te f.t, îmbracă-te că nu te mai f.t". E ori, ori! Ori te duci, ori stai! Ori de dezbraci și e cu finalizare, ori te îmbraci și e fără! 😉 Iubirea nu-i cu jumătăți de măsură, nu-i cu parcă da...dar parcă nu...
Da, eu mă regăsesc din păcate de multe ori în jocul ăla de-a alba-neagra menționat de Dan... Și știu că nu e bine, dar vorba lui: "Știu, și la ce m-ajută că știu...". Dar, cum speranța moare ultima, mai țin și eu de ea.. Și poate azi o să mă joc mai puțin de-a iubirea și doar o s-o arăt mai mult. Și poate mâine o să-mi iasă și mai bine...
Ce încerc de fapt să spun? Nu lăsați fricile, traumele trecutului, nesiguranța, să vă spună ce să faceți! Că vă spun tare prost! Și omoară iubirea! Întâi în celălalt! 😉 Vreți iubire? Cereți-o, dar subtil! N-o faceți țipând și bătând din picior! Că o să primiți fix...ce nu vă place! Credeți-mă, am încercat eu! 
Dragilor, vreți iubire? Oferiți-o! Vreți atenție? Oferiți-o! Vreți tandrețe, mângâiere, vorbe frumoase? Oferiți-le!!! Că de principiu, ce dai aia primești...
Dar stimați domni, destul cu mea culpa, treceți și voi în vizor!!! Știm că natura v-a lăsat mai pragmatici, mai reci, mai obiectivi... Știm și vă iubim așa! Dar uneori avem nevoie să vă vedem și latura feminină. Aia care-i mai slabă, mai romantică, mai visătoare... Și, mai mult decât orice, vrem să avem încredere în voi! Dar din păcate asta nu ține doar de noi! Ajutați-ne! Arătați-ne cum să facem asta! Că nu-i tocmai ușor! Și, la rândul vostru, aveți încredere în noi! Cu toanele, mofturile și capriciile noastre, când vă spunem că vă iubim, apoi să știți că e adevărat! Și v-o și arătăm, trebuie doar să deschideți ochii!!!
Și, dragi bărbați, Dr. Love vorbește de comunicare și sinceritate. Puteți face asta? Puteți vorbi cu noi? Ne puteți răspunde la întrebări? Cu franchețe? Fără frică? Pentru că și vouă vă e teamă, chiar dacă nu recunoașteți! Și voi preferați de multe ori zona de confort unei discuții edificatoare! Știți cât e de frustrantă replica "Lasă asta.. ", când încercăm să vă vorbim? Știți câte bariere pun, fără ca noi să ne dorim, subiectele tabu și tăcerile? Știți cum împing înapoi iubirea condițiile impuse? Spuneți-i unei femei că o iubiți, și îi dați voie să vă iubească numai dacă...și n-o să faceți decât să-i alimentați fricile și nesiguranța! Și nu mai e (doar) vina ei... Oricât v-ar iubi, oricât v-ar vrea aproape, oricât ar fi de dispusă să renunțe la ea pentru iubirea voastră, există riscul ca la un moment dat să obosească. Să renunțe la luptă, deși n-ar vrea, pentru că asta îi cereți... Nu prin vorbe, ci prin fapte! 
Dragilor, o fi cerere și ofertă, dacă așa vreți să îi spuneți... Dar sunteți dispuși să îi oferiți femeii căreia îi spuneți că o iubiți ceea ce îi pretindeți ei să vă dea? Încredere, respect, sinceritate? Suntem oameni, avem aceleași nevoi până la urmă...😉
Timpul?... Distanța?... Da, sunt factori care pot pune la încercare relațiile. Dar nu le distrug neapărat. Nu dacă cele de mai sus există! 
Lozincă sau nu, iubirea poate să învingă tot! Dacă e adevărată, dacă e sinceră, dacă nu-i doar o amăgire, dacă o simțim, dacă o oferim fără să punem condiții, și dacă o primim la fel. 
Și da, iubirea e greu de păstrat, că-i de genul feminin, și nu degeaba!!! Are nevoie de grijă, de atenție, de tandrețe, de fapte, nu doar de vorbe... Iubiți-vă mult!

Femeia și sufletul

Bună dimi, dragilor! O ultimă dezbatere despre noi, doamnelor! Ce ziceți, iese cu scântei?...

“Bună dimineața prieteni... În cadrul efortului de a dezbrăca femeia de mistere, mituri și enigma, am omis un aspect - nevoia femeii de suflet...

Din ciclul - Aceste vorbe care “ne doare”, azi avem analiză pe text... Mai bine zis pe fraza “Femeile apreciază la un bărbat sufletul” ... Restul - sexul oferit de acesta, potența lui, bărbăția lui, frumusețea lui nu contează sau cad pe ultimul loc... Băi, mă lași?! Această lozincă feisbuc este încă o dovadă a ipocriziei femeii, care nu ar recunoaște în veci, nici f…bătută, că sexul are importanță pentru ea și că în primul rând contează aspectul bărbatului… 

Adevărul e undeva la mijloc - un bărbat frumos fără suflet e un bărbat capcană care aduce femeilor multă suferință... Un bărbat dotat, potent, cu o bună performanță sexuală dar fără suflet și caracter poate fi călăul unei femei care îl va iubi, dar va și suferi din cauza lui... Un bărbat cu bani dar fără suflet poate oferi femeii cadouri scumpe (bijuterii, blănuri, case) alături de care femeia va fi o nefericită de lux... Deci e adevărat că un bărbat fără suflet și fără caracter va aduce multă suferință unei femei...

Dar dacă este potent fizic și financiar, femeia îl va iubi și îl va plânge mult timp...

Dar e la fel de adevărat că un bărbat cu suflet dar urât “cu spume” sau fără potență, fără bărbăție, nu va face mulți pureci lângă o femeie... Femeia nu-l  va iubi și nu va plânge niciodată după un asemenea bărbat... Eu nu am văzut o femeie plângând după un impotent, după un cocoșat, după un bocciu, chiar dacă avea suflet de aur... Câte poze ați văzut pe FB - ea în brațe la baubau?! Câte povești, câte melodii de dragoste, câte filme sunt cu ea mișto și el bocciu, iubindu-se la nebunie... Un singur film pot da de exemplu – “Frumoasa și bestia”, dar monstrulică stătea bine cu “chestia”, nu avea doar sufletul mare...  

În schimb am văzut multe femei plângând după bărbați frumoși și potenți care s-au dovedit a fi niște nenorociți fără suflet și fără caracter, care le-au rănit, care le-au lăsat mutilate sufletește pe viață, dar pe care ele nu îi pot uita, nu îi pot scoate din suflet...

Desigur, din nou am exagerat și am generalizat... Sunt destule femei care chiar nu aleg esthetic, iar pe TV vedem mereu exemple de fete tinere care plimbă bunici muribunzi pe post de iubiți... Mulți le bănuiesc de interese materiale și de intenția de a parveni în înalta societate pe ușa din dos, dar indiferent de gurile rele eu știu că ele de fapt s-au îndrăgostit fatal de sufletul lor mare, cu muuulte zerouri în coadă... Acum fără mișto, aș fi rău să nu admit că sunt și cazuri (puține ce-i drept) de iubiri platonice de tip admirativ între un elev și profesorul lui, între un discipol și mentorul lui, între un trepăduș de partid și șeful partidului, între un salariat și patronul lui... Așa se nasc iubirile și obsesiile fanilor pentru idolii lor din lumea sportului, a muzicii ori a filmului...

Concluzie - Femeia apreciază sufletul unui bărbat... Doar dacă sufletul se află într - un corp tânăr, frumos, sănătos, pătrățos, bengos, viguros, os... Dacă nu...sufletul... Restul sunt lozinci Feisbuc...” (Dr. Love)

Dragelor, haideți că iar se dă Dr. Love la noi, iar ne-a luat la tăvăleală, așa…ca de sfârșit de război! E lupta finală!! Ia să vedem, cine-o câștigă?!?

Măi colega…până la vârsta ta tu chiar n-ai văzut altceva în viață decât pițipoance feisbuchiste care știu să se exprime doar în lozinci împrumutate??!! Că impresia asta o lași, să știi! Altfel nu ai fi atât de pornit împotriva întregii suflări feminine din lume… Și mă scuzi, dar TREBUIE să-ți mai zic ceva: înseamnă că ai trăit degeaba! Dacă n-ai văzut și tu măcar O femeie adevărată, care să nu se dea cu cracii-n sus, real și mai ales virtual, că ar sta lângă un bărbat dor pentru sufletul lui frumos!

Oameni buni, vrăjeala asta ieftină tine doar la bebeluși! Atenție!!! Nici măcar la copii! Doar la sugari! Cum plm să te îndrăgostești fatal de un suflet? Dacă-mi explică cineva asta, promit că eu mă retrag la mănăstire!!! Și stau acolo cuminte până învăț cum se face, că momentan nu știu! Sunt o păcătoasă și-o superficială, v-am mai spus!

Să decedezi tu (cum ar spune prietenii noștri maneliști), domnișoară botoxată și siliconată, Barbie de România, că te doare-n bașcheți de cum arată Ken, câți ani are, câți centimetri, pe lung și pe lat, ce-i mă-sa, ce-i tac’su, ce avere o să-i lase, unde te poate duce în vacanță și câte gentuțe și pantofiori îți poate cumpăra din alocație sau din pensie??!!!

Mă, mă lași?!? Adevărul e că noi, femeile (bine, eu mă exclud, ca de obicei, nu pentru că nu-s o mare panaramă, ci pentru că nivelul meu de dezvoltare personală este încă foarte scăzut) suntem atât de evoluate încât nu mai punem demult preț pe fizic…ne-am f.te și cu Quasimodo, că are suflet mișto, Esmeralde care suntem cu toatele… Și l-am lua și acasă, și l-am iubi până la final… Dă Doamne să fie aproape, că am auzit că ăștia dizabilitați așa n-au șanse mari de supraviețuire…

Noi când ne frecăm cu dosul de scaun și ne ștergem la gură la vreun videoclip de-al lui Maluma Baby facem asta pentru că i-am văzut sufletul ăla frumos și atrăgător, care cere iubire, nu pentru că l-am f.te până ar leșina, după care l-am stropi cu apă și l-am f.te din nou! Nuuuuu! Nu prestăm noi așa ceva!...

Băi, eu cred că m-am prins, acum, la sfârșit! Femeile se impart în două categorii:

1.     Pe de o parte sunt cele care au suferit traume în copilărie, mai exact au experimentat abandonul patern, și își caută până tărziu un substitut pentru tatăl care nu le-a fost alături. Atunci e de înțeles că dacă îl găsesc își revarsă toată dragostea reprimată asupra lui… De ce le condamnați, insensibililor??!! E normal să-și îndrepte atenția și afecțiunea către domni experimentați și bine așezați din punct de vedere financiar, că și tații lor dacă le-ar fi fost aproape le-ar fi cumpărat jucării când erau mici!

2.     Pe de altă parte sunt femeile cu porniri materne, adică marea majoritate. Și știți foarte bine că aceste instincte nu țin cont de nimic! Nici de aspectul fizic, nici de dotarea intelectuală, nici de alte dotări! E vorba de iubire pură! Pe care femeile, din preaplinul sufletului lor, și-o revarsă asupra voastră, domnilor, fără să le pese de câte pătrățele aveți pe abdomen, de cât de potenți sunteți, de cât de gras vă e contul și cât de mare vă e vila de la mare și aia de la munte!

Dragi prieteni, pamflet, sarcasm, frivolitate…toate astea știți de-acum că mă caracterizeaza, nu puteam renunța la ele taman la final… Dar, lăsându-le puțin la o parte, vă spun doar că nici eu nu înțeleg ipocrizia asta grețoasă pe care o afișează cu atâta nonșalanță atâtea și atâtea doamne și domnișoare care, în incocența lor, chiar cred că sunt înconjurate de tâmpiți!

Băi, eu nu judec, că fiecare doarme și trăiește cum își așterne/alege, și în gusturile omului nu poți să te… Dar de ce mama ploilor trebuie să ne ascundem după deget? De ce să pozăm în ceva ce nu suntem? De ce să nu fim autentice? Că tot ne doare-n cot de gura lumii invidioase??!!

Ți-o tragi cu un puștan? Bravo ție, dacă te tine! Dar zi că vrei să te simți tânără din nou, că te gâdilă să te mintă ăla că mai ești f.tabilă… De ce și-e rușine??!! Cu toții îmbătrânim!

Ți-o pui cu vreun tataie?!? Păi nu zi că ți-e dor de tac’tu mare, că regreți că nu i-ai putut alina bătrânețile și vrei să te revanșezi acum într-un fel… Că nu te crede nici pulea, și mai ești și penibilă! Asumă-ți, că tot ai auzit că e la modă! Ieși în față și zi că te-ai săturat să mămânci pâine cu nimic și vrei să vezi și tu cum arată un restaurant pe dinăuntru…

Deci, dragilor, ca să clarificăm!!! Maica Tereza a fost una singură… Noi restul…mai avem până acolo! Mult! Noi nu suntem sfinte, că nu apărem în vreun calendar! Așa că vrăjeala cu sufletul nu ține… Ne e poftă de trupuri! Și dacă avem norocul să le alegem pea lea care sunt mișto și pe dinăuntru…atunci e bine! Dacă nu, o să bocim ca proastele după p.lă! Atât de simplu!

Cum moare iubirea

Iubirea pe înțelesul tuturor -
Am văzut in episoadele trecute cum se naște iubirea ( prin stimuli erotici repetați ce declanșează in creierul si in corpul îndrăgostiților eliberarea de endorfine ( hormonii -drogurile iubirii ) , ați înțeles  apoi cum se întreține iubirea ( prin stimuli erotici repetați  care întrețin în creierul si in  corpul îndrăgostiților un nivel constant crescut de endorfine ) ... Azi vom învăța despre cum dispare iubirea ... Simplu - prin dispariția stimulilor erotici si scăderea logică a nivelului de endorfine din creierul si din corpul îndrăgostiților ...Timpul alocat celuilalt este din ce în ce mai puțin în goana noastră către nicăieri, grija, atenția, compasiunea, tandrețea sunt reduse până la dispariție și înlocuite cu grija zilei de mâine, cu goana după pricopseala ori plăceri egoiste...
Concret - nu mai faceți dragoste atât de des , nu mai faceți dragoste pasional , nu mai faceți nebunii si fantezii , o faceti din rutină si din obligație , o  faceți rar , fără preludiu si postludiu ... Nb - preludiu e altceva decât dușul dinainte iar postludiul e altceva decât țigara de după ....Ați obosit să -i mai spuneți celuilalt că e unic , că e magic , că il iubiti , că il doriți ... Gesturile zilnice mici dar importante , emoțiile zilnice mici dar importate au dispărut din cauză de lipsă a timpului , din cauza stresului zilnic , a goanei după existență , a grijei zilei de mâine ... Dragostea se erodeaza zilnic cu fiecare vorbă grea aruncată fără rost , cu fiecare jignire , cu fiecare privire încruntată , cu fiecare gest urât , cu fiecare scenă , cu fiecare fiță ... Vorbele frumoase au fost înlocuite de jigniri , privirile drăgăstoase au fost inlocuite de privirile încruntate si mânioase , gesturile tandre au fost înlocuite de gesturi brutale si violente , atenția a fost înlocuită de indiferență , dragostea de ură ... Iubiții de altădată devin singuri in doi sau mai grav devin dușmani obligați de niște hârtii să stea împreună si să se suporte până ce moartea ii va despărți (elibera ) ...
Concluzie - Iubirea e ca o casă frumoasă ...degeaba o ai dacă o lași să cadă, dacă nu o mături, nu o ștergi de praf, nu o repari, nu o mai dai cu lavabil ...Iubirea nu e pentru toți , iubirea   nu e pentru oricine ...e pentru cine știe   , pentru cine vrea , pentru cine poate să o întrețină ...Iubiți - vă mult !
( Dr.Love )

De ce nu merg relațiile

Bună dimi, dragilor! Pentru că motivele care ne ucid iubirea și ne distrug relațiile sunt multe și nu tocmai mărunte, haideți să mai vorbim și astăzi tot despre acest subiect sensibil...

"Iubesc deci exist...
De ce nu merg relațiile ?!
De ce nu merg casniciile?!
Cine e de vină ?! Unde ne pierdem ?! Unde greșim ?! Cine greșește?! Ce se întâmplă cu noi?! Ce se întâmplă cu dragostea noastră?! Ce se întâmplă cu iubirea  noastră?! Care iubire?! Care dragoste?!

Eu cred ca aici e problema -  majoritatea căsniciilor, majoritatea cuplurilor, majoritatea relațiilor, nu sunt  bazate pe iubire, nu iau naștere din iubire... Majoritatea  lor sunt moarte din fașă, sunt moarte înainte de a se naște... Cei doi sunt  împreună din mii de alte motive, dar nu din cauza  iubirii... 
Cei doi sunt  împreună din mii de alte interese dar nu din iubire... Cei doi sunt  împreună că așa au hotărât familiile pentru ei - din interese financiare, politice sau de altă  natură... Cei doi sunt  împreună din atracție sexuală, că se plac fizic, că unul e mai frumos și a luat mințile temporar celuilalt... Aceste comuniuni bazate pe sex-appeal nu au viață lungă ...
Mulți sunt împreună că au avut o aventură și ea a rămas gravidă și s-au luat obligat-forțat...
Alte relații sunt așa - ea (15 ani), din dorința de a scăpa de acasă, dintr-o familie săracă, dezmembrată sau cu părinți autoritari fuge cu primul venit, de obicei mai în vârstă cu cel puțin 10 ani... Alte relații sunt  așa - ea (15 ani), sub asaltul hormonal și ca să scape de școala pe care nu o suportă și al cărei rost nu-l vede, se mărită cu primul venit în ciuda tuturor... 

Unele căsătorii se întâmplă prea târziu, după o prietenie-logodnă de lungă durată, de câțiva ani, iar cei doi sunt deja plictisiți, rutinați, sunt deja sătui unul de altul... Viața lor sexuală e deja mai mult fizică-frecare decât chimie... 

Alte căsătorii se întâmplă prea repede, după câteva întâlniri, iar cei doi se cunosc puțin sau deloc, după ce semnează hârtiile încep să descopere ce om și-au luat alături... Atunci se descoperă  diferențele, nepotrivirile de caracter, dar mai ales nepotrivirile în pat... Majoritatea căsătoriilor se întâmplă aiurea, în grabă, cu oameni nepotriviți...
Concluzie - o familie frumoasă, care să dureze toată viața, se întâmplă între doi tineri de vârste  apropiate, de aspect fizic asemănător, de pregătire intelectuală apropiată, de meserii înrudite, de aceeași religie, de aceeași  etnie și naționalitate, cu aceleași mentalități, concepții, afinități, gânduri și vise... Tineri care au petrecut ceva timp împreună, care au reușit să se cunoască atât la pat, fizic, cât  si la nivel de suflet, care se atrag, se doresc, se iubesc...
Numai cine se aseamănă se adună ... Restul de comuniuni împotriva  naturii, împotriva voinței unuia sau altuia, împotriva voinței familiei, împotriva tuturor și a bunului simț sunt sortite eșecului... Sfat -deschideți ochii bine pe cine luați să vă fie alături în viață... Alegeți cu inima, dar țineți și creierul  aproape... Și nu uitați - în timp frumusețea fizică dispare, atracția fizică dispare, fluturașii dispar, dar cu omul nepotrivit rămâi o viață... Iubiți-vă  mult!" (Dr. Love)

Dragilor, din nou mi-s nehotărâtă... Nu știu dacă sunt sau nu sunt de acord cu colegul. Adică știu: și sunt, și nu sunt!

Dragă Dr. Love!!! Ce-i cu pesimismul ăsta pe tine în ultima vreme??!! De ce ți s-au înecat așa corăbiile?... Și pe tine asta te duce rapid și în generalizare, care știi că nu ne place... Doctore, eu cred că tu ai de-a face, profesional vorbind, numai cu cazuri nefericite, de iubiri eșuate, că n-o merge nimeni la vraci de sănătos... Dar chiar așa?... Chiar toate căsniciile sunt condamnate?... Mă scuzați, nu mai pot scrie, dau fuga la notar să bag divorț, ca s-o iau din pripă... Pfff...

Da, sunt de acord cu voba de duh a românului, că cine se asemănă se adună... În mod cert un profesor universitar nu va face casă bună cu o bucătăreasă, nici o directoare de bancă nu va face mulți purici lângă un tractorist... Dragilor, nu mi-o luați în nume de rău, respect oamenii indiferent de poziționarea lor pe scara socială, însă aici vorbim de conviețuire. Care nu poate avea la bază doar sexul, atracția animalică. Și dacă unul dintre cei doi vorbește de Kant, iar celălalt e preocupat că i s-a defectat combina...atunci nu e în regulă... O căsnicie, ca să poată dura, trebuie, într-adevăr, să fie formată din două persoane care împărtășesc nu numai aceleși emoții, ci și aceleași idei, aceeași viziune despre viață, aceleași idealuri, care au același nivel de educație, același nivel intelectual, care au concepții și mentalități similare...

În ceea ce privește naționalitatea și religia, iarăși mi se pare că exagerezi, Dr. Love. Pe lângă faptul că nu văd de ce o doamnă nu și-ar putea lua de soț vreun african cult, școlit pe la Oxford, cu "paloșul" gros, am auzit și de comuniuni între musulmani și ortodocși, de exemplu. Depinde de gradul de înțelegere și de acceptare al protagoniștilor! Sunt oleacă subiectivă aici, că am luat-o personal! Păi eu trebuia să rămân fată bătrână conform acestei teorii... Că n-am iubit vreodată vreun catolic...oferta a fost destul de limitată... Sau ajungem iar la treaba cu notarul?!?

Și dacă tot m-am apucat să te combat, dragă prietene, atunci mai am încă ceva, după care finalizăm în consens, c-așa ne șade bine. Căsătoria trebuie să aibă loc doar între doi tineri? Adică unul sau una mai trecut/ă nițel de 30, nu mai poate visa la așa ceva? Dacă, Doamne ferește, te-ai luat la 20 și, din diverse motive, pe la 40 rămâi fără "pereche", nu-ți mai e permis să mai încerci o dată? Că nu mai ești tânăr?!? Și dacă promiți să încerci cu o persoană cam de aceeași vârstă? Aflată într-o situație similară cu a ta? Cu care ai pasiuni, idei și concepții comune? Și de care te-ai îndrăgostit? Și cu care faci și sex bun-bun? Ai voie?...

În rest...de acord cu tine! O căsătorie NU trebuie să aibă ca punct de pornire numai atracția sexuală, nu trebuie impusă de părinți, rude, gura lumii, nici de vreo "greșeală" a tinereții, nici de vreun capriciu adolescentin. O căsătorie nu-i un moft, nu-i o metodă de a "scăpa" de ceva sau de cineva, nu-i un joc de copii. Căsătoria este pentru "oameni mari" și asumați, care știu ce vor! Și de ce! Iubiți-vă mult! Și căsătoriți-vă puțin!

Sfaturi degeaba

Bună dimi, dragilor! Astăzi fără romantism, fără dulcegării, că dați în diabet Doamne fer și e periculos! Astăzi suntem toți masculi pragmatici!

Bună dimineața prieteni...Din ciclul - sfaturi degeaba, sfaturi inutile... Cum  să faceți sex fără să  vă îndrăgostiți ( în caz că veți face vreodată, doamne ferește, oricum voi faceți dragoste și oricum voi puneți suflet în orice relație... Și nu o zic deloc la mișto, cel puțin eu nu am reușit nimic cu mici o femeie real ori virtual până nu i - am intrat mai întâi în minte și în suflet... Și ca să - mi arate sânii la web vreo bunaciune a trebuit să dezvolt mai întâi chimie cu ea... Pentru că totul e chimie... Iubirea e chimie ...dragostea e chimie ...sexul e chimie ... Toate determină secreția de endorfine ( hormonii plăcerii ) in creier , toate dau dependență ... După o partidă bună de sex ( n.b.-nu cu soțul ori cu soția, s-o ție Dumnezeu ) esti full de endorfine ...Acestea vor dispărea in câteva ore sau zile ...Cu o singură condiție -să nu te mai gândești la celălalt , să  nu -l cauți toată ziua la telefon , sa nu emojionezi cu el pe net mereu ... Să dai timp creierului să se liniștească ...Dacă în schimb odată despărțit de partener începi ofensiva emoțională ( telefoane , mesaje , convorbiri cu orele , discuții interminabile pe net de dimineata devreme până in noapte târziu ) nivelul endorfinelor nu numai că nu scade , dar va crește si va apărea dependența , nevoia de a vorbi cu celalalt , de a-l auzi , de a-l vedea , de a-l întâlni iar si iar ... Asta deja e iubire , asta deja e dor , asta deja e suferință, asta deja e boală ...Daca partenerul e aproape , răspunde cu aceasi intensitate la emoția ta e totul in regulă , poți trai o frumoasă poveste de iubire combinată cu sex de calitate, poți da satisfacție atât trupului cât și sufletului, poți satisface atât capul de jos cât și pe cel de sus ... Dar daca partenerul este la distanță , este mai rece , te ignoră cu bună știință sau din motive obiective si nu vă puteți vedea atât de des cât ți -ai dori ai deja o problemă ,ai o suferință , ai o dragoste toxică ... ( Gogu Sex' ologu )                              

PS - uite eu am trăit o frumoasă poveste de dragoste reală și virtuală cu o fată din listă dar din motive obiective, independente de voința noastră nu ne mai putem întâlni real... Atunci am hotărât de comun acord ca nici aici să nu mai dezvoltăm emoție, să nu mai emojionăm ca să nu suferim...

Dragelor, dacă am înțeles eu bine, azi învățăm despre cum să ne f.tem fără să ne îndrăgostim. Valabil doar pentru noi, doamnelor, că dumnealor oricum fac asta în mod natural, cu titlu de regulă. :) De fapt, valabil doar pentru voi, că eu am prestat la viața mea și sex fără sentimente, doar v-am spus că am fost o panaramă! Acum nu mai sunt, îs femeie serioasă. :)))) O să vă povestesc și cum am făcut, poate vă va fi de folos pe viitor. Nu cum am făcut sex, nu vă speriați, ci doar cum am reușit să fie fără sentimente. :))

Așadar, sfatul lui Dr. Love (pardon, obișnuința, azi e doar Gogu...), așa cum l-am perceput eu, cu frivolitatea care mă caracterizează de multe ori, este să nu dați apă la moară endorfinelor pe care le secretă creierul vostru după ce v-o trageți. Adică să deveniți cu toatele bărbați, să vă f.teți măi-măi, după care să vă ridicați, să vă trageți fustița în jos și s-o tirați de unde ați venit. Neeext!

Dar ce dracu' vă faceți voi că ați primit povața asta cam târziu... Deja v-ați îndrăgostit! Băi, eu cred că voi vă nașteți gata îndrăgostite de fapt și cu endorfinele slobode prin cap și prin suflet.Și le mai și alimentați! Și-atunci e normal că nu știți să faceți decât dragoste, nu și sex! 

Băi fetelor...cât de complicate și pretențioase sunteți... Păi ce naiba vă trebuie vouă atâta chimie ca să vă arătați țâțele la web unuia sau altuia? Ați schimbat două vorbe cu individul? Ce vă trebuie mai mult??!! Declarații de dragoste?!? Doar nu puneți botul la vrăjeala domnului care nu-și poate arăta, din motive doar de el știute fața, dar vă cere vouă să vă aruncați de pe voi textila! Lăsați-o naibii de chimie, treceți direct la fizică, adică la frecare! Și arătați-i omului ce vrea, să poată să facă și el același lucru (la fizică mă refer)! 

Deci, dragelor, dacă veți avea vreodată marele noroc să picați într-o p...poză fără să vă fi îndrăgostit în prealabil, atunci, ca să puteți menține această stare de ne-îndrăgosteală și după, nu aveți de făcut decât să vă f.teți bini di tăt, după care să vă vedeți liniștite de treburile voastre. Morții cu morții, și vii cu vii, CA CUM s-ar spune! NU vă mai gândiți, că dacă o faceți, o să mai vreți! Și dacă o să mai vreți, o să îl căutați! Și dacă îl căutați, o să-l gasiți! Și dacă-l găsiți, ori mai vrea și el și atunci CLAR vă îndrăgostiți, că nu aveți atâta putere să v-o trageți de două ori cu același nene și să nu vreți să-l luați de soț, ori nu mai vrea și-atunci o să ramâneți bocind, cu perna în brațe și mângâind cutele pe care le-a făcut cerceaful sub mișcările lui senzuale de dat din posterior!

V-am promis că o să vă spun și cum am făcut eu sex fără să vreau să iau golanul acasă. Vaaaai...ce rușinată sunt!... Pur și simplu! Știam că dacă mă voi îndrăgosti de el inevitabil voi suferi, din n motive care nu sunt concludente acum, dar, pentru că îmi plăcea, mă atrăgea, am făcut sex. Mult! Și n-am plecat nici eu nici el după finalizarea actului. Mai rămâneam de povești! Mai ieșeam și în oraș... Îi cunoșteam și prietenii... Și pe mă-sa... :) Da' să mor dacă ne-am iubit! Ne îndrăgeam, ne respectam, ne admiram reciproc...și cam atât. Deci...se poate! Endorfinele au fost la locul lor, în cușcă! 

Deci, stimate doamne...nu știu dacă ați înțeles ceva din acest aproape pamflet, nu știu dacă vă doriți să faceți sex fără să vă îndrăgostiți au ba (fiecare cu...treaba dânsei), sau dacă ați făcut-o deja (Doamne ferește!!!), dar în caz că o să poftiți la asta vreodată, poate vă vor fi de folos sfaturile noastre avizate. :)))

F.teți-vă mult și fără sentimente!

Autiștii iubirii

Bună dimi, dragilor! Haideți să mai vedem și astăzi cum e cu iubirea asta, bat-o vina... E binecuvântare sau blestem?... 

Autiștii iubirii... Unde dragoste nu e nimic nu e...
Sunt mii de lucruri frumoase care ne pot face fericiți...
Dar noi vedem fericirea exclusiv în iubire - iubirea e singura noastră dorință, singura noastră năzuință, singura rațiune de a fi... Nu ne vom găsi liniștea și fericirea decât atunci când vom iubi și vom fi iubiți ...
Până atunci soarele va răsări și va apune fără noi, stelele vor cădea fără ca noi să le vedem, iarba va crește inutil , florile se vor ofili , păsările se vor roti în înalt degeaba, frunzele vor cădea vestejite, vântul se va zbate degeaba în ramuri, ploi și ninsori vor cădea fără ca noi să observăm , anotimpuri vor veni și vor trece peste noi, cui îi pasă, noi suntem triști, dezamăgiți și orbi din cauză că avem ori că nu avem iubire, că am avut ori că nu am avut  iubire, că suntem sau nu suntem iubiți... Căutăm iubirea fără să  o găsim, iar când o găsim nu știm să o prețuim, nu știm ce să facem cu ea... Alergăm disperați după iubiri imposibile, după iubiri iluzorii, după iubiri toxice și nu vedem iubirea de lângă noi... Alergăm după oameni care nu ne vor, după oameni ce ne ignoră, după oameni ce ne fac rău și ignorăm oamenii ce ne doresc și ne iubesc... Suntem disperați după iubire, suntem disperați după atenție... Suntem robii iubirii, suntem sclavii ei.. Suntem condamnați la iubire... Condamnați să o căutăm, condamnați să suferim dacă nu o găsim, dar mai ales dacă o găsim ...
Iubiți-vă mult! Iubiți -vă dar nu uitați nici de restul lucrurilor frumoase ce ne înconjoară... (Dr. Love)

Dragii mei, trebuie să-i facem ceva prietenului nostru ca să-l scoatem din starea de pesimism în care a picat, că mie nu-mi place!!!

Păi cum așa colega...suntem condamnați să iubim? Păi tu, doctorul iubirii, ne spui că iubirea e un fel de blestem???!! Că iubirea aduce suferință??!! Că o să plângem lacrimi amare și dacă n-o aflăm, dar mai ales dacă o aflăm??!! Oooofff! Veața mea!!!! Așa e, omul mai și plânge din iubire, dar mai și râde, să știi! 

Și, oricât ne-am bucura de lucrurile mici, de zi cu zi, așa suntem noi setați. Să căutăm iubire. Nebuna asta să ne împlinească, să ne facă să plutim, să ne poarte de la extaz la agonie și înapoi, iar și iar...

Dragilor, eu iubesc să iubesc! Nu știu cum să trăiesc altfel. Iubesc viața, așa cum e ea, câteodată fată fină, câteodată o panaramă... Iubesc cerul, și natura, și oamenii, și câinii (i-aș lua pe toți acasă), și marea, și... Le iubesc pe toate și când simt că tot universul apasă pe umerii mei! N-aș renunța la nimic! Dar iubesc și iubirea... Și iubesc să-l iubesc pe el! Și când l-aș da de pământ, și când face el asta cu mine, și când mă ține-n brațe și când e departe...și când mă sărută și când mă alungă...iubesc să-l iubesc!

Asta mă face sclavă? Nicidecum! Asta mă face slabă? Deloc! Dimpotrivă! Mă bucur puțin mai mult de tot ce e frumos în lumea asta mare? Florile miros mai bine și cerul e mai albastru cu el lângă mine? Daaa! Asta sunt și ăștia suntem, prieteni! Avem nevoie de el/ea în viața noastră ca totul să capete alt sens! 

Dragilor, iubiți! Iubiți că e frumos! Iubiți-vă pe voi, iubiți stelele, și luna, și soarele, și copacii și florile, și căutați-l și pe cel care le iubește la fel ca voi! Și apoi iubiți-le împreună, și iubiți-vă unul pe altul! Iubiți-vă mult!

Rutină

Bună dimi, dragilor. Din nou, astăzi, despre ce ne omoară iubirea... De ce supraviețuim în relații, în loc să trăim?...

Iubesc deci exist  -
De ce nu merg relațiile  ?!
Clar - in ziua de azi relațiile  țin puțin   ...Cine e de vină  ?! Unde ne pierdem  ?! Unde greșim  ?! Cine  greșește  ?! Ce se întâmplă  cu noi ?! Ce se întâmplă cu dragostea  noastră  ?! Întrebări  fără  răspuns .
Azi despre rugină. ..pardon  rutină ..
Rutina  este dușmanul   tuturor  relațiilor , e rugina  pe care timpul o așterne  peste iubiri  ...
Rutina e plictiseala ,e obișnuința  , e monotonia  dintr -o relație  ...
Aceleași    vorbe  , aceleași   gesturi , aceeași   poziție   sexuală  , aceeași  față  acră arătată  celuilalt  , aceeași  burtă  revarsată   pe care nu mai facem  efortul  să  o ascundem  de celălalt  ...Aceleași   bigudiuri , același  trening  peste pijama , aceeași  mască  de castraveți  peste noapte. ..
Același  fotoliu , aceeași   bere in mână  , aceleași  seriale  , aceleași    conversații  minosilabice ,  aceleași   răspunsuri in doi peri ,aceeași  tăcere apăsătoare ,  aceeași  singurătate  in doi ...Același  pat , aceeași   parte pe care dormim ( cur  la cur  si noapte bună  ) aceleași sforăituri infernale  ...
Aceeași  ciorbă  reîncălzită  de care te saturi la un moment dat ...
Nimic nou , nimic palpitant  ( mai crapă  câte  o țeavă in baie ),  nici un gest nou , nici o surpriză  , nici  o fantezie  , nici o nebunie  , nici o glumă  , nici un joc ...
Aceeași   poziție   sexuală  când  ea se întoarce  cu fundul , coboară  puțin  treningul si zice - Hai mă fă si tu ce ai face dar să nu mă ții mult că  -mi începe serialul ...
Suntem plictisiți  , obosiți  , sictiriți , stresați  , stresanți , aducem cu noi acasă de la job sau de aiurea toate problemele  , toate emoțiile   negative  pe care i le transmitem  si celuilalt  ...Nici unu dintre noi nu face nici un efort să  invioreze atmosfera , parcă  nu mai avem  inspirație   , umor , fantezie  , imaginație   ...Nici unu dintre noi  nu mai face gesturi  tandre , nu mai transmite  emoție  , nu mai spune  o vorbă  frumoasă , nu mai oferă o mângâiere,  nu mai are răbdare cu celălalt  , nu mai are timp pentru celălalt  ...Ne acuzăm  reciproc  de chestii  , ne ceartăm  din orice , facem drame  din toate nimicurile , fiecare crede că celalalt e de vină  , celalalt  ar trebui  să facă  ceva . ..Iubirea e ca guvernarea  , se erodează  in fiecare zi  , cu fiecare tăcere prelungită  , cu fiecare  vorbă  nepotrivită  , cu fiecare  privire încruntată  , cu fiecare voce  ridicată. ..Iubirea se pierde in fiecare zi câte puțin cu fiecare ceartă  , cu fiecare jignire , cu fiecare scandal ... Iubiții  de altădată  devin  reci , devin indiferenți  , devin  singuri  in doi , devin  dușmani  ...
Fiecare își caută aiurea emoția  pierdută  , atenția   ,  dragostea  si iubirea ...Fiecare  isi face viața  lui paralelă , sunt  doi străini obligați de hârtii  să se suporte , sunt  doi străini  ce stau împreună  să  plătească  mai puțin  la chirie  ...  
Păcat  ... ( Dr.Love )

Dragilor, nu-mi găsesc iarăși cuvintele. De fapt nu găsesc alte cuvinte decât cele scrise de prietenul nostru. A spus tot. Trist. Dar din păcate adevărat.
Și din nou din păcate sunt atâtea întrebări fără răspuns... Atâtea "de ce-uri?"...
De ce ne plictisim unii de alții? De ce după îndrăgosteală nu urmează iubirea, cum ar fi ideal, ci apare repede obișnuința?
De ce în loc să ne spunem "Te iubesc!" ne facem doar reproșuri, ne ignorăm, ne transformăm în colegi de apartament?...
De ce folosim eternul fotoliu ca să avem unde ne așeza când bem o bere, în loc să-l  utilizăm ca să ne luăm în brațe? De ce dormim în același pat spate-n spate, în loc să adormim cu capul pe pieptul lui, așa cum o făceam odată?... Sau, și mai rău, de ce avem fiecare camera noastră, televizorul nostru, serialul nostru, viața noastră?!? Odată ne plăceau aceleași filme, ne ajungea o singură încăpere să ne iubim... Aveam mai puțin, dar părea atât de mult!!!
De ce ne e frică de nou? De ce-l căutăm în altă parte? În alți oameni? De ce omului de lângă noi îi arătăm zi de zi numai părțile noastre mai puțin atractive? Și de ce îi cerem să ne accepte așa?... De ce nu mai vrem să-l incităm? De ce facem asta pentru restul lumii și pentru el nu? De ce ne îngrijim, ne gătim, doar când plecăm din căminul pe care odată ni l-am dorit? De ce acasă nu ne mai pasă?... De ce vrem să impresionăm străini? Spunem că nu ne pasă de gura lumii, dar facem orice ca să ne vorbească de bine. De străinul de lângă noi uităm. Părerea lui nu mai contează... O știm! Ne-a spus-o acum multă vreme. Și am reținut. De ce să ne repetăm? Ne anunțăm doar dacă se schimbă ceva. Și-o facem oricum prea târziu. Rutina s-a instalat confortabil. Conversațiile s-au transformat în certuri sau tăceri, dragostea s-a transformat în sex din obligație, îmbrățișările s-au transformat în încercări asidue de a ne evita, pentru că nu știm ce să facem dacă ne întâlnim față în față. Nu mai știm...
Ne dorim fericire, ne dorim să ne regăsim, ne dorim emoție, dar așteptăm întotdeauna ca celălalt să facă primul pas. Și el așteaptă același lucru de la noi. Dar niciunul nu o spune. Din orgoliu, din comoditate, din plictiseală... 
Avem nevoie de mângâieri, de îmbrățișări, de vorbe calde...și uităm că și străinul nostru tot asta își dorește. Și nu i le oferim. Că nu mai știm cum. Sau nici măcar nu mai vrem! Că ne-a murit iubirea! Am ucis-o! Am ucis-o în goana după glorie, după averi, după concret!
Vrem poezie dar fugim de ea ca dracu' de tămâie! Vrem fluturi, dar avem întotdeauna un tub de insecticid în buzunar! Vrem desert dar încălzim ciorba de săptămâna trecută!
"Iubitule" a devenit "mă", "iubito" a devenit "fă"... Romantismul e desuet, nu mai e la modă! "Trendul" e să fim pragmatici, reci... Să fim forme fără fond. Într-adevăr, păcat...

Există viață după moartea iubirii?

Bună dimineața prieteni... Există viață după moarte?! Unii zic ca da, alții că nu... Dar există viață după moartea iubirii?! Majoritatea femeilor zic că nu și își jelesc iubirea defunctă pentru restul vieții, eu zic că dimpotrivă, poți trăi din nou, poți iubi din nou...Lor le spun ca sufletul  nu e de unică  folosință  ...lor le spun că pot iubi  din nou ...lor le spun că o iubire  veche se uită doar cu o dragoste  nouă  ...lor le spun că cel mai bun pansament pentru un suflet  rănit  din dragoste  este tot  iubirea ...Conform principiului
,,cui pe cui se scoate  " ...
Cu o condiție  - să te vindeci de iubirea veche și de ex- (fostul) iubit... Să încercăm împreună să descoperim și cum putem face asta, cum ne putem vindeca de o iubire pierdută...
De un viciu , de o dependență,  de  o plăcere interzisă  te poți lăsa in două  moduri -in timp  , treptat , scăzând  zilnic doza de ,,drog " sau brusc, deodată  , înfruntînd  cu curaj si voință  sevrajul ce va lovi fără milă  ...Specialiștii  recomandă  varianta  ușoară  , in timp , treptat ...Dar ce se întâmplă  când  te lași brusc de plăcerea  ta vicioasă  ...Ajungi  să  o refuzi  atât de tare încât  o urăști ...Ca vulpea  care spune  despre strugurii  la care nu poate să ajungă  că sunt  acri ...
Ceea ce a fost cândva   viața ta , bucuria ta , universul  tău , prin faptul  că ți -a fost  refuzat  devine  coșmarul   tău , devine  dușmanul   tau , devine amintirea  ta urâtă  ...
Iar mintea si trupul va refuza cu vehemență  tot ce e legat de asta ...Așa   apar frustrările , depresia si frigiditatea ...
Ca să înțelegeți  ce vreau să spun vă dau drept  exemplu modul cum m -am lăsat eu de fotbal ...In copilărie  am iubit fotbalul  ...De fapt  miuța  de maidan  ...Eram al dracului de bun la  fotbalul mic de maidan  ...cinci flăcăi  nu reușeau  să -mi ia mingea decât dacă  o băgau  in sân si fugeau cu ea acasă  ...Mai târziu   am întâlnit un altfel de fotbal - fotbalul  dur , fotbalul rugby , fotbalul  cu călăi de bărbați  care nu dau in minge ci  dau la  gioale ...După câteva  coaste  rupte si o rotulă  , după  o mână  in ghips si un nas spart  am hotărât  să mă  las de fotbal ca de ceva ce nu este pentru  mine  ...Ceva  ce viața îmi  refuză  ...Si m -am lăsat  atât de tare încât am ajuns  să il urăsc  , eu , care il iubeam atât de tare ...M -am lăsat  atât  de tare încât  nici la meciuri  nu mă  pot uita , nici măcar la campionate sau meciuri importante ...Mi l -am scos atât de tare din viață  si din minte  încât  pentru mine  fotbalul  nu există  , pentru  mine  fotbalul  a murit ...
Din păcate  o dată cu el a murit si ceva  din mine  , din copilăria mea ..
Pot spune ca sunt  o ,,frigidă  " a fotbalului ...Așa este si cu dragostea , cu iubirea  , cu sexul ...Când  iubești  ai  creierul  si trupul îmbibat  de endorfine ( drogurile  iubirii ) care dau dependență  la fel cum  dă  cocaina  ...Sau ca alcoolul la bețivi  ori  nicotina la fumători  ...
Dacă  pentru dependenții  de drog  , de alcool sau tutun sunt  clinici  specializate  si specialiști  pentru dependenții  de iubire nu există  nimic ...Îndrăgostiții fără speranță   , îndrăgostiții  cu sufletul  sfărâmat sunt  singuri  in fața  suferinței  lor ,sunt  doar ei și dorul ce ii sfâșie  ...
Ei au două  variante -
1- Să  lase timpul să lucreze  pentru ei , să sufere in tăcere  , să se închidă  in ei înșiși  si să aștepte ca timpul să le  cicatrizeze rănile  sufletului ...
Dar asta înseamnă să nu mai iubească  niciodată  , să le moară  sufletul  odată cu iubirea  lor ...
2- Din fericire mai există  varianta  să ierte , să uite , să învețe  din greșelile  trecutului , să -și adune  cioburile sufletului  , să le lipească  la loc , să păstreze amintirile frumoase  ,  să se ridice  si să meargă  inainte pe drumul  vieții  mai puternici  , mai înțelepți , mai pregătiți  pentru noi provocări  ,noi  încercări  si experiențe  ...
Dacă  vrei să te lași de un om pe care l -ai iubit dar care te -a rănit  sau te - a dezamăgit  , dacă  vrei să te lași de o relație  ce a fost cândva  micul tău univers  , dacă  vrei să te rupi de dragostea  ce - ți  face mai mult  rău decât  bine  , dacă  vrei să te lași de drogul   numit ,,iubirea ta " și te lași brusc ajungi  să urăști ceea ce iubeai cândva  ...Odată cu relația  , cu dragostea  , cu iubirea ta interzisă moare ceva  și din tine , din sufletul  tău  ...Vei deveni  un mutilat sufletește  , un nefericit  , un om incapabil  să  mai simtă  emoție  , să mai simtă  vreodată  iubire ...
Vei deveni  o ,, frigidă  " a iubirii ...
Poți  evita  asta ?  Poți să -ți păstrezi  sufletul  viu si cald  in continuare ? Da ...Poți !
Dacă  te desparți   de  trecut frumos  , fără  scandal  , fără  reproșuri  ,fără acuze , fără vinovați  ,  fără ură și fără resentimente  ... Trebuie să vezi ce a fost  frumos  , să înveți din  ce a fost  urât  , să păstrezi  amintirile  frumoase  , să uiți , să ierți , să te ierți , să nu regreți alegerile pe care cândva le - ai făcut cu bucurie , să nu te dezici de tine si de trecutul tău , să nu te urăști pentru ce a fost , să nu - ți aduci acuze si vini degeaba , să mergi mai departe pe drumul  vieții  tale mai înțelept  , mai prudent  , mai atent  dar   cu fruntea  sus , cu zâmbetul  pe buze , cu speranță  si incredere , cu sufletul  cald si mintea deschisă  la noi provocări  , noi încercări  , noi experiențe  , noi iubiri ...
Iubiți - vă mult !
( Dr .Love )

Bună dimi, dragilor!
Moaaaa... Dr. Love... hai că m-ai speriat cu întrebarea de debut. Am crezut că devenim așa de profunzi încât n-o să fac față, că știi doar că femeile sunt mai superficiale...😃 Oricum ar fi, habar n-am de vreun răspuns, dar promit că de îndată ce aflu vă comunic și vouă. 😉
La ce-a de-a doua întrebare însă...răspunsul final este DA! Hotărât!
Hai pe bune, eu N-AM auzit pe careva să dea colțul de-atâta iubire neîmpărtășită. De buba la cap da, dar asta-i altă poveste...
Prieteni, dacă totuși intrăm în profunzime,  după cum a dat Dan tonul, atunci trebuie să luăm în calcul că sufletul nu moare veci. Cel puțin așa umblă vorba pe la biserică și pe la cei care-s mai cucernici și mai cu frica lui Dumnezeu. Prin urmare, îl putem folosi cu succes în mai multe iubiri. Nu concomitent, doar consecutiv, vă rog!!!! 😃 Așa că mare lucru de dezbătut n-ar fi. Poți iubi o dată, de două, de șapte ori... poți și ar fi bine să iubești până la final. Că altfel trăiești degeaba!
Dragilor, sunt de acord cu vorba din popor, "cui pe cui se scoate ". Acum nu ne certați, nici pe mine nici pe Dan, n-am zis neapărat că trebuie să ne repezim dintr-o iubire în alta, de la o zi la alta... Ce spunem e că iubirile, din păcate, se pot termina. Dar ca să-ți închizi sufletul, să devii cinic, împietrit, pesimist, după o suferință (sau chiar mai multe) din dragoste nu e cea mai "inteligentă" alegere. Da, probabil că sunt iubiri atât de toxice încât îți pot lăsa urme foarte adânci și răni greu de vindecat, dar parcă n-aș vrea să le aducem acum în discuție... Haideți să vorbim acum de iubirile frumoase, care, totuși, s-au terminat... Dar de care ne amintim cu drag și cu zâmbet, nu cu ură și furie.
Dr. Love spune că specialiștii recomandă varianta renunțării treptate la un viciu, la un "drog", la o dependență. Eu nu cred că merge. Mie mi se pare doar o agonie prelungită, o amăgire...amânarea inevitabilului. Și dacă Dan v-a dat exemplul lui trist...😢, o să vă dau și eu jumătate de exemplu, că mai mult nu am. 😊 Ar trebui să renunț la țigări. N-am reușit până acum. Bine, nici n-am încercat cu spirit de răspundere, dar asta-i altceva. 😃 Revenind, sunt totuși foarte sigură și convinsă că NU voi putea face asta treptat. Că unde merge una merge și-a doua, și-a treia...și tot așa. Deci cred că abandonul trebuie să fie brusc. Și definitiv.
Bine...mă gândesc că există și niște nuanțe în problema asta a renunțării. Depinde dacă este impusă din exterior sau e alegerea proprie. Dacă "drogul" îți este interzis de către "furnizor" și tu însă îl mai vrei, nu ești pregătită să trăiești fără el, nu știi cum...atunci da, probabil vei deveni "frigidă". Probabil că vei simți ură, vei nega toate amintirile frumoase, vei simți dorință de răzbunare. Sau nu...cred că depinde de disponibilitatea fiecăruia de a merge mai departe, de puterea de acceptare, de gradul de conștientizare. Îți dai voie să te vindeci sau alegi varianta "boala lungă moarte sigură"?... Eu n-aș alege-o pe asta, sub nicio formă! 😉
În schimb, dacă decizia de a te debarasa de o dependență îți aparține, atunci înseamnă, zic eu, că ai făcut-o asumat și conștient de ce e mai bine pentru tine. Drept pentru care nu văd niciun motiv pentru care te-ai retrage într-o carapace, pentru care ți-ai ridica ziduri înalte în juriul sufletul...
Și uite-așa am ajuns la subiectul care ne "doare" de fapt. Cum tratăm suferința din dragoste, că, vorba lui Dan, pentru asta nu există nici medicamente, nici programe de dezintoxicare. El ne-a prezentat două variante. Eu nu pot alege una singură. Și n-am făcut-o, de fapt, până acum. Pentru că, la fel ca orice individ, am trecut și eu prin dezamăgiri în iubire. Și prin diverse stări cauzate de acestea. Am plâns, m-am revoltat, m-am calmat aparent și am suferit tăcut, am decis să las timpul să decidă...să-mi dau mie timp să-mi pansez rănile. Și am făcut-o. De fiecare dată. Dar niciodată n-am îmbrățișat ideea că e ultima oară, că n-o să mai iubesc, că lumea s-a sfârșit odată cu iubirea mea. Mi-au trecut prin cap și gânduri de răzbunare (o singură dată, în tinerețe, le-am și pus în practică dar mi-am promis tot atunci că n-o voi mai face, pentru că satisfacția a fost 0)... Dar la final am plecat definitivă din fiecare iubire cu anunțurile frumoase. Cu lecții învățate. Cu disponibilitatea și dorința de a iubi din nou.
Până la urmă...cred că de iubire nu te poți lăsa brusc! Pentru că nu te-a "lovit" brusc, cum am spus-o deja în atâtea rânduri. Iubirea moare și ea încet-încet, sau mai repede, dar nu cred că poate fi vreodată susceptibilă să facă stop cardiac.
Dragilor, dacă ați împărțit momente frumoase alături de un om, dacă odată ați fost convinși că l-ați iubit, să nu vă pară rău! Dacă v-a rănit, nu luați trauma în relația viitoare! Încercați doar s-o închideți în sertarul care trebuie, și atât. Și păstrați doar amintirea lucrurilor care atunci v-au făcut să iubiți. Luați-vă timpul necesar să digerați informația, să plângeți dacă asta simțiți, să stați puțin voi cu voi, dar ridicați-vă apoi și mergeți mai departe, cu sufletul pregătit pentru următoarea iubire. Care cu siguranță, dacă v-ați dat voie să învățați din trecut, va fi mai frumoasă, mai matură, mai iubire!
Iubiți-vă mult!